La pas prin Europa: O tânără din Germania, cu origini în Apuseni, a venit pe jos la Oradea. „Provocarea mai mare este pentru psihic, nu pentru corp” (FOTO)

Diana Müller, o tânără nemțoaică în vârstă de 24 de ani, depășește cu mult recomandările medicilor privind numărul de pași care ar trebui făcuți zilnic.

Pe 28 aprilie a plecat de-acasă, din micuțul oraș german Arzberg, hotărâtă să ajungă pe jos pe meleagurile natale ale mamei sale, un sătuc din Munții Apuseni. Traseul ei de drumeție a trecut și prin Oradea, așa că tânăra, studentă la Medicină în Germania, a făcut un popas cu BIHOREANUL, pentru a povesti ce înseamnă să traversezi Europa la pas, de una singură.

Vis vechi

Cu un zâmbet larg pe față și cu un rucsac greu în spate, Diana s-a întâlnit, în Piața Unirii, cu reporterul BIHOREANULUI, înainte de a porni în ultima săptămână a aventurii pedestre. Tânăra a vrut să-și împărtășească experiența, sperând că va inspira și alți pasionați de drumeție să pornească la drum.

„De mică mi-au plăcut drumețiile, să urc pe munte, și mi-am dorit să fac o călătorie lungă. Aflând că există un traseu european de drumeție din Germania în România, am zis că trebuie neapărat să-l parcurg”, povestește fata.

Născută în Germania, țară în care mama ei a emigrat în anii ’90, tânăra vorbește aproape perfect limba română, pe care spune că a învățat-o de nevoie în adolescență, venind în vacanță la rudele din România: „Veneam singură și, ca să mă descurc, a trebuit să învăț limba”.

3 săptămâni în Alpi

Din 28 aprilie, Diana bate Europa la pas. Pe timpul zilei călătorește, iar noaptea cel mai adesea își instalează cortul într-un camping sau în curtea cuiva. „În medie, parcurg 30 de kilometri zilnic. Cel mai mult am făcut 40 km într-o zi”, spune tânăra.

În Europa există mai multe trasee marcate de drumeție, iar Diana îl urmează pe cel intitulat E3, care leagă Oceanul Atlantic de Marea Neagră, din Spania până în Bulgaria (foto jos). Traseul urmează poteci și cărări din apropierea unor obiective turistice, astfel încât drumețul să nu se bucure doar de plăcerea călătoriei, ci și de frumusețile locurilor prin care trece.

În drumul ei spre România, tânăra a trecut prin Germania, Cehia, Slovacia și Ungaria. Trei săptămâni a umblat prin Alpi, ajungând chiar și la 1.700 de metri înălțime, unde a întâlnit capre negre și a atins zăpadă încă netopită în luna mai. De fiecare dată când a ajuns pe tărâmul altei națiuni, și-a cusut pe rucsac un mic steag al acesteia. Ultimul a fost tricolorul românesc, pus săptămâna trecută lângă steagul Germaniei, după ce a trecut vama pe la Săcueni.

Povestește râzând că la puțin timp după ce a intrat în România s-a rătăcit pentru prima oară de când a pornit la drum. Greșeala nu a fost a ei, pentru că traseul pe care îl urmează, printr-o aplicație dedicată drumeților, a ajuns brusc pe teritoriul unei livezi private, în zona Sântimbreu. „Erau acolo oameni care culegeau cireșe și m-au îndrumat. Mi-au dat și cireșe, foarte bune”, spune tânăra. De altfel, spune că aproape toți oamenii pe care i-a întâlnit pe drum au fost amabili și ospitalieri cu ea.

Măsură de siguranță

De-a lungul celor 1.500 de kilometri parcurși până la Oradea, Diana spune că nu s-a simțit în pericol sau îngrijorată. Cu excepția câtorva zile, în care a călătorit împreună cu un ceh care venea și el, pe jos, spre România, a umblat singură, „însoțită” doar de rucsacul greu de 15 kilograme și bețele de trekking. O singură dată, într-o pădure din Slovacia, a dat peste o ursoaică și puiul ei, însă a observat animalele de la distanță și a făcut gălăgie, iar acestea s-au îndepărtat.

Dacă ar fi întâmpinat probleme, tânăra ar fi putut cere ajutor printr-un mic dispozitiv GPS anume conceput pentru drumeți, care nu doar o ajută pe mama Dianei să vadă unde a ajuns fiica ei, ci are și funcția de a transmite un mesaj SOS către numărul de urgență din țara respectivă, precum și locația exactă. „A fost dorința mamei, mi-a zis că nu plec la drum fără stație GPS”, spune studenta.

Pe lângă cort, în rucsacul greu de 15 kilograme, Diana mai cară sacul de dormit, o saltea, câteva alimente, o mică butelie pentru gătit în aer liber, apă, câteva medicamente, haine și încălțăminte. O pereche de pantofi de trekking, uzați pe drum, i-a trimis deja acasă, prin curier, pentru că nu vrea să uite cum și-a tocit încălțările pe potecile Europei...

„Te tot gândești, se repetă gândurile”

Cu 250 de kilometri înainte să ajungă la destinație, tânăra spune vehement că nu regretă deloc aventura în care a pornit.

„Provocarea mai mare este pentru psihic, nu pentru fizic. Ești tu cu gândurile tale, te tot gândești, te-ai gândit la multe deja și se repetă gândurile. Eu încerc să le scriu, ca să mă eliberez de ele”, spune Diana.

Oriunde a poposit, a încercat să nu stea mai mult de două zile. „Două zile de pauză sunt OK, dar în a treia corpul și mintea deja pornesc la drum”, zice tânăra. La Oradea, unde are rude cu care s-a reîntâlnit acum, a stat trei zile. I-a plăcut orașul, dar abia a așteptat să plece iar la drum...

După ce va ajunge în satul natal al mamei ei (pe care BIHOREANUL nu îl dezvăluie, din motive de siguranță pentru tânără), Diana nu are de gând să se odihnească prea mult. A aflat de Via Transilvanica, traseul de drumeție din România creat de asociația Tășuleasa Social între Putna și Drobeta Turnu-Severin, și se gândește să parcurgă măcar o parte din el. Călătorului îi șade bine cu drumul...