Comorile din Oradea: Muzeul Țării Crișurilor expune piese valoroase din patrimoniul său în noile săli de la etajul II (FOTO/VIDEO)

Pergamente, ceasuri de buzunar, mănuşi din dantelă, picturi şi sculpturi. Sunt mărturiile care îi pot ajuta pe oamenii ce trăiesc în prezent să înţeleagă cum era viaţa în alte timpuri. 

O parte din bogăţiile păstrate peste veacuri în Bihor pot fi vizitate în noile expoziţii amenajate la etajul II al Muzeului Ţării Crişurilor, deschise săptămâna trecută. Biblia tipărită în Cetatea Oradea în perioada în care aceasta era asediată de turci, în 1660, un planetariu din 1730 şi decoraţiuni făcute de soldaţi pe front în primul război mondial sunt doar câteva dintre preţioasele exponate.

Spre tărâmul poveştilor 

După ani de zile în care bogăţiile istorice ale zonei noastre, dar şi obiecte de tezaur din Europa, au stat în cutii după mutarea din Palatul Baroc, garnizoana de pe strada Armatei Române nr. 1 se transformă într-un muzeu modern, care scoate la lumină un patrimoniu impresionant ce aşteaptă să fie descoperit de locuitorii oraşului de pe Criş şi nu numai.  

De săptămâna trecută, cei care trec pragul Muzeului Ţării Crişurilor sunt invitaţi să viziteze şi etajul al II-lea al instituţiei, transformat într-un tărâm al poveştilor spuse de-a lungul a sute de ani în Bihor. Acesta se împarte între secţiunile de Istorie modernă şi contemporană şi de Artă universală şi europeană. 

Viaţa în comitatul Bihor

Intrarea se face printr-un hol în care au fost expuse, pe partea stângă, panouri cu informaţii despre înfiinţarea comitatului Bihor în Regatul Ungariei, a oraşelor Oradea, Marghita, Aleşd, Salonta şi a localităţii Tinca. 

Pe acelaşi coridor, pe partea dreaptă, au fost amplasate vitrine cu orologii şi statuete datate în jurul secolului al XIV-lea, în timp ce pe rame foto digitale rulează imagini vechi cu principalele edificii din municipiu, inclusiv Biserica cu lună. 

Vizitatorii intră apoi într-o sală unde descoperă cum trăiau burghezii şi intelectualii în secolele XVI - XVIII în Oradea, muzeografii dând viaţă acelor epoci cu ajutorul numeroaselor pergamente, cărţi religioase şi documente referitoare la personalităţile care s-au remarcat atunci.

Între cele mai valoroase piese expuse se numără Biblia tipărită în 1660 la Oradea, pe vremea când fortăreaţa era asediată de turci, şi un planetariu din 1730 (foto jos), care a stat mulţi ani în Arhigimnaziul Premonstratens, unitate de învăţământ devenită ulterior Colegiul Naţional Mihai Eminescu.

Tot acolo se află şi o mulţime de ceasuri de buzunar, mănuşi din dantelă, evantaie şi binocluri pentru teatru, precum şi partiturile originale create de compozitorul Michael Haydn (1737-1806) la Oradea.  

Soldaţi artişti 

Periplul prin istorie continuă cu săli care marchează perioada interbelică, dar şi postbelică. Muzeografii au amenajat o bucătărie, o sufragerie şi un salon, încăperi decorate cu mobilier la modă la vremea aceea. 

Printre exponate se numără şi o mulţime de pahare, scrumiere şi statuete făcute de soldaţi pe fronturi sau după ce au revenit acasă din gloanţe sau materiale de armament, modă care a primit numele de trench art (arta tranşeelor). Într-o vitrină se află şi o ploscă din metal cu stema Germaniei naziste. 

Expoziţia de istorie se încheie cu o sală dedicată vizitelor lui Nicolae Ceauşescu în Oradea şi Bihor, plină cu fotografii, tablouri, uniforme şcolare şi ziare ale vremii, exponatele urmând să fie schimbate tot la şase luni. 

În lumea artelor 

Vizitatorii intră apoi într-o lume dedicată artelor, unde picturile în stilul rococo, cum sunt cele ale italianului Pietro Marchesini, se îmbină cu sculpturile influenţate de neoclasicism, aşa cum este "Diana" (foto jos) a artistului francez Jean Antoine Houdon. 

Desigur, multe săli sunt dedicate şi artei româneşti, unde pot fi admirate lucrări de Nicolae Tonitza, Horia Damian sau Aurel Ciucurencu. 

Una dintre zone este dedicată doar pictorilor orădeni. Printre lucrările expuse se numără şi câteva ale artistului Traian Goga, fost preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Oradea în anii `70, care era numit şi "pictorul roşu" după nuanţele coloristice favorite.

Poveştile muzeului nu se încheie, însă, aici. În aceste luni muzeografii lucrează la amenajarea etajului al III-lea al instituţiei, unde va fi secţia de Etnografie. Şi, astfel, alte comori aşteaptă să fie descoperite...