Nu credeţi tot ce auziţi! Fermele de melci şi de struţi, plantaţiile de paulownia sau de lavandă nu sunt nici pe departe atât de rentabile cum se laudă firmele care vând material biologic.
"Sunt pe pierdere. În primul rând pentru că este vorba de specii care nu au fost aclimatizate la noi, iar în al doilea pentru că nu ai cui vinde. E foarte greu să găseşti astăzi cumpărător pentru carne de melc, ouă de struţ sau lemn de paulownia", spune Nicolae Hodişan, şeful Direcţiei pentru Agricultură Bihor.
Ispita câştigului
Afacerile alternative sunt ca un fel de Caritas agricol. Teoretic, după o producţie bună fermierul se umple de bani, practic nu face profit decât modest sau chiar deloc. Aşa s-a întâmplat cu fermele de melci sau struţi şi aşa spun specialiştii că se va întâmpla şi cu plantaţiile de paulownia şi lavandă. "Bihorul are un uriaş potenţial cerealier. Dacă asta ştim produce şi asta se creşte la noi, nu înţeleg de ce să îţi rişti banii în afaceri cu soiuri şi specii neaclimatizate la noi", spune directorul Nicolae Hodişan (foto).
Răspunsul e simplu: pentru ispita câştigului. Nicolae Tăut din Sântandrei a avut la mijlocul anilor 2000 prima fermă de melci din această parte a ţării. "Calculele spuneau că din prima producţie îmi scot investiţia, dar n-am ajuns niciodată să produc", spune Nicu. După doi ani de muncă melcii i-au murit de căldură. "Am lipsit două săptămâni de acasă, cineva a rămas să îi stropească, dar degeaba. Când am venit erau morţi mai toţi".
Melcii au nevoie de o climă mediteraneană - caldă, dar umedă - aşa că la fel de bine puteau muri iarna de frig. De altfel, la fel s-a întâmplat peste tot în ţară. Din cele circa o mie de ferme înfiinţate la nivel naţional în anii 2000 astăzi nu mai există nici 10%.
Desfacere, ioc!
O afacere la fel de păguboasă este creşterea struţilor. "Eu n-am văzut pe nimeni să facă bani din asta. Motivul e simplu. De produs poate produce oricine, problema este desfacerea", spune consultantul în afaceri Dacian Palladi (foto). La fel ca şi carnea de melc, cea de struţ este considerată o delicatesă. Scumpă, deci fără trecere pe piaţa internă. Iar producţiile sunt prea mici pentru a avea profit în străinătate, la concurenţă cu crescătorii tradiţionali din Australia.
În plus, în Bihor nu mai există niciun abator autorizat, nici măcar pentru tradiţionalul porc de Crăciun, necum pentru păsăroaie cât căpiţa de fân! Astfel, dacă înainte vreme aproape nu exista comună să nu aibă măcar un ţăran cu struţ în bătătură, astăzi au mai rămas doar câţiva crescători în zonele Tinca şi Beiuş. Iar în locul acestor afaceri de nişă au apărut altele...
Reclama e sufletul comerţului...
La o simplă căutare pe internet după numele "paulownia", al copacului-minune care creşte într-un an cât alţii în şapte, lemnul lui fiind utilizat pentru fabricarea mobilierului şi peleţilor, apar o mulţime de oferte de vânzare a răsadurilor. Reclama e ameţitoare. Comercianţii spun că o investiţie de 2.000 euro la hectar aduce în 3 ani venituri înzecite, că arborele nu necesită îngrijiri speciale şi că, odată tăiat, creşte la loc.
De altfel, în Bihor au şi apărut anul acesta primele plantaţii la Gepiu, Şauaieu şi Girişul de Criş. Specialiştii spun însă că fără o atenţie specială aceştia vor ajunge greu la maturitate şi niciodată la înălţimi de 15 metri. "Eu n-am văzut nicăieri în ţară o plantaţie matură de paulownia. Sunt câţiva care vând seminţe sau răsaduri şi se umplu de bani, dar restul cred că rămân cu paguba", spune Marius Maxim, proprietarul unei firme de amenajări peisagistice.
Explicaţia? În ciuda reclamei, paulownia necesită irigare, îngrăşământ şi sol bun pentru a creşte repede. În plus, originar din China, suportă greu frigul. "Sunt suficiente două nopţi de iarnă cu temperaturi sub minus 15 grade şi poate muri toată plantaţia", spune Marius.
Nuc, salcâm, cătină...
La fel ca în cazul copacului minune, specialistul arată că levănţica, o altă afacere la modă, are toate şansele să se ofilească peste iarnă. "Lavanda e o specie mediteraneană destul de bine adaptată, dar sensibilă la frig. Dacă îngheaţă, în primăvară nu mai ai nimic", zice bărbatul.
În locul speciilor de import, specialistul recomandă plantele autohtone. "Nucul, de pildă, e o afacere interesantă. Nu ai probleme cu desfacerea, că poţi vinde sâmburii inclusiv în piaţă. Dacă nu ai acum cumpărător nu-i nicio problemă, că nucile stau şi doi ani, iar la maturitate ai un lemn nobil şi scump", spune Marius. La fel, pentru terenurile mai aride, specialistul recomandă salcâmul, specie invazivă cu dezvoltare rapidă, atât de căutată de prisăcari, sau cătina, perfectă pentru terenurile aride şi cu un fruct tot mai căutat.
Desigur, nu sună la fel de interesant ca afacerile cu struţi, melci, paulownia sau levănţică, dar măcar proprietarii ies pe profit şi nu dau vrabia din mână pentru cioara de pe gard...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.