Cinci morţi şi zeci de răniţi, unii mutilaţi pe viaţă - acesta era bilanţul la doi ani după reabilitarea DN79 Arad-Oradea, de-a lungul căruia, la comanda Companiei Naţionale de Drumuri, au fost amenajate zeci de alveole pentru calmarea traficului. Prost proiectate, slab semnalizate şi deloc iluminate, amplasate inclusiv la ieşirea din localităţi, mărginite de borduri înalte, cu trase prea înguste pentru vehiculele lungi, alveolele au ajuns adevărate "insule ale morţii".
Somată de Poliţia Rutieră să remedieze problemele şi chiar amendată, CNADNR a ignorat avertismentele, refăcând şicanele abia după trei ani şi după al cincilea accident mortal. Victima? Un bărbat a cărui văduvă pretinde despăgubiri de un milion de euro, acuzând Compania de "malpraxis", la fel ca pe anchetatorii care au vrut să "înmormânteze" cazul, susţinând că doar viteza a provocat accidentul. Deşi nici n-au măsurat-o!
Ultima cursă
Angajat la o firmă de transport din Mehedinţi, Nicolae Brebu a murit la 44 de ani pe şoseaua naţională dintre Arad şi Oradea. Soţia şi cei doi copii l-au văzut ultima oară pe 2 martie când a plecat cu un coleg din Drobeta Turnu Severin către Timişoara, unde aveau de încărcat două TIR-uri cu echipamente medicinale.
Marfa trebuia să ajungă la destinaţie a doua zi la Cluj, dar Brebu n-a apucat s-o predea. Şi-a pierdut viaţa în jurul orei 2.00 la ieşirea din Gepiu, unde lovise bordura alveolei din mijlocul drumului. "Conform procesului-verbal întocmit de Poliţia Salonta, vehiculul a derapat, intrând într-un copac de pe margine, şoferul fiind aruncat din cabină la distanţă de 8,30 metri. Conform certificatului medico-legal, a suferit o moarte violentă, prin zdrobirea cutiei craniene. Cauzele producerii evenimentului vor fi stabilite de organele de anchetă abilitate", consemna în octombrie un raport al ITM Bihor. Motivele puteau fi diverse: oboseala şoferului, viteza, o defecţiune tehnică, încărcarea greşită a mărfii ce putea determina balansarea în viraje, starea proastă a drumului...
Verdict: viteză!
ITM nu avea de unde şti, însă, că "organele" deja îngropaseră în iulie dosarul pentru ucidere din culpă, Poliţia Salonta propunând şi procurorul Carmen Scurt dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de vreo altă persoană juridică ori fizică, deoarece singurul vinovat ar fi fost mortul. Văduva bărbatului, Cristina Brebu, a contestat soluţia la prim-procurorul Parchetului Salonta, Ciprian Puie, dar pe 4 decembrie acesta a confirmat soluţia colegei.
"S-au reţinut argumentele organului de cercetare penală, că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, care nu a adaptat viteza la întâlnirea alveolei de calmare a traficului, încălcând art. 48 al OUG 195/2002, conform căruia trebuia «să respecte regimul de viteză şi s-o adapteze la condiţiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în siguranţă». Soluţia este legală şi temeinică, în concordanţă cu probele administrate, necesare şi suficiente pentru lămurirea cauzei. Nu s-au impus cercetări cu privire la o eventuală răspundere a administratorului drumului, culpa exclusivă a victimei fiind evidentă. Nu prezintă relevanţă viteza cu care a condus, indiferent dacă a fost sub sau peste limita maxim admisă, fiind clar că nu a fost adaptată", motiva prim-procurorul.
Din burtă!
Acuzând "superficialitatea cercetării", văduva a deschis proces, pentru că poliţiştii şi procurorii nu se bazau pe nicio expertiză care să fi stabilit cauza accidentului. "Concluzia că se datorează neadaptării vitezei este inacceptabilă atât timp cât Parchetul nici măcar nu a încercat să determine viteza", arăta Cristina Brebu.
Remarcând că procurorii au invocat "lipsa diagramei tahograf", adică înregistrarea "cutiei negre" a maşinii, femeia sublinia că aceştia nu au făcut "nici cel mai mic efort de a descoperi ce s-a întâmplat cu diagrama tahograf, care se afla la ITM Bihor". Totodată, nu l-au audiat pe colegul soţului său, care conducea la 80 metri în faţă şi care, de altfel, anunţase accidentul, deşi omul circula cu aceeaşi viteză şi putea depune mărturie că alveola era prost semnalizată şi neiluminată, iar pe Brebu l-a aruncat în copac impactul cu bordurile prea înalte ale acesteia.
"Parchetul avea obligaţia să administreze toate probele", arăta văduva, nemulţumită că vina CNADNR, ca administrator al drumului, "a fost exclusă nejustificat, deşi în repetate rânduri a fost avertizată de Poliţia Rutieră să modifice alveolele conform normelor legale de proiectare, fiind chiar şi amendată. Însăşi Poliţia Rutieră a confirmat că multe accidente s-au produs din cauza alveolelor, iar faptul că un şofer a avut ghinionul de a acroşa bordura unei alveole nu exclude culpa administratorului drumului". De ce era important detaliul? Dacă răspunderea accidentului este comună, nu doar a şoferului, familia putea primi despăgubiri.
De la zero
După un an, pe 3 martie 2015, Judecătoria Salonta i-a dat dreptate, impunând refacerea anchetei. "Desigur că adaptarea vitezei astfel încât orice manevră să poată fi efectuată în siguranţă este un imperativ generic, dar la aprecierea în concret a condiţiilor şi împrejurărilor unui accident trebuie avute în vedere şi evaluate toate aspectele care au precedat şi au concurat la producerea lui", a argumentat instanţa, obligând Parchetul "să administreze probele impuse de lege, prin identificarea diagramei-tahograf în vederea determinării vitezei, stabilirea limitei de viteză impuse pentru sectorul de drum în care s-a produs accidentul şi efectuarea unei expertize pentru stabilirea dinamicii producerii acestuia".
Încurajată de decizie, femeia a pornit la Tribunalul Bihor şi un proces civil împotriva CNADNR, cerând daune morale de 400.000 euro pentru sine şi de câte 300.000 euro pentru fiecare din cei doi copii minori, plus o "prestaţie de câte 700 lei/lună" până la majoratul acestora ori la finalizarea studiilor. Temeiul? Codul Civil, potrivit căruia "oricine este obligat să repare, indiferent de culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sau în deţinerea sa".
"Numărăm morţii"
Pentru a demonstra vina CNADNR, femeia a prezentat acte prin care încă din 2011 şi 2012 Poliţia Rutieră Bihor a avertizat şi amendat Compania pentru proasta proiectare a alveolelor.
Acum doi ani, şeful Biroului Drumuri Naţionale din cadrul Poliţiei Rutiere Bihor, comisarul şef Silviu Popa, sintetiza pentru BIHOREANUL: şicanele trebuiau amplasate doar la intrarea în localităţi, nu şi la ieşire, unde e firesc ca toţi şoferii să accelereze, iar forma lor nu trebuia să fie ovoidală, ci semi-ovoidală. Alveolele au fost prost semnalizate şi neiluminate, mărginite cu borduri înalte puse perpendicular pe carosabil, în loc să fie culcate la 45 de grade, iar trasa era prea scurtă şi prea îngustă, astfel că vehiculele lungi nu puteau trece în siguranţă.
"Sigur că un şofer prudent, care reduce viteza, reduce şi riscul unui accident. Dar faptul că nu toţi sunt precauţi nu înseamnă că insulele nu trebuie făcute astfel încât să diminueze urmările accidentelor. Nu-i totuna că strici maşina sau că îţi pierzi viaţa", spunea ofiţerul, care a avertizat CNADNR, de mai multe ori, că proiectul comandat unei firme obscure încălca normele de siguranţă rutieră. "Deşi am trimis inclusiv fotografii şi desene tehnice, să vadă cum sunt făcute insulele în Ungaria şi Austria, n-am primit niciun răspuns, aşa că numărăm morţii", spunea Popa.
Noi nu
Cum a reacţionat CNADNR după ce văduva i-a cerut daune de un milion de euro? În prima fază a încercat să scape de proces, fiindcă femeia nu plătise taxa de timbru judiciar, 44.800 lei, pe măsura pretenţiilor. Apoi, după ce Tribunalul a respins obiecţia, a susţinut că, potrivit OG 43/1997 "în perioada când pe un drum se desfăşoară lucrări, responsabilitatea menţinerii lui în stare corespunzătoare revine executantului", chit că acesta doar urmase un proiect ales de Companie! În fine, a mai arătat CNADNR, deşi Poliţia Rutieră a amendat-o, Judecătoria Salonta i-a anulat vechea sancţiune.
"Contrar celor susţinute de CNADNR, DN79 nu mai era în lucru în 2014, iar faptul că nu există un proces-verbal de recepţie este tot culpa Companiei, care a deschis drumul traficului, acceptând astfel implicit lucrările efectuate. Vina CNADNR este că a acceptat proiectarea şi construirea alveolelor cu încălcarea normelor din Catalogul de măsuri pentru siguranţa circulaţiei, emis tocmai de Companie", a replicat avocatul văduvei, Mircea Ursuţa.
Cum instanţa a considerat argumentaţia convingătoare şi a admis cererea de chemare în judecată, procesul urmează să înceapă propriu-zis la toamnă, la capătul lui CNADNR riscând să-şi plătească neglijenţa ucigaşă. Pentru că, aproape sigur, nu se va sinchisi să-i tragă la răspundere nici pe autorii proiectului prost întocmit, nici pe cei care l-au acceptat fără a se gândi cât de scumpe pot fi urmările...
PRECEDENT
O mână, o viaţă...
Anul trecut, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai obligat CNADNR la plata unor daune de un milion de euro, către o tânără care în 2006 se deplasa dinspre Bucureşti spre Braşov împreună cu prietenul său. Pentru a nu lovi o maşină intrată pe sensul său de mers, bărbatul a tras de volan spre dreapta, izbind un parapet metalic, un fragment din acesta intrându-i tinerei în braţul drept, care a trebuit amputat. Victima a rămas cu o infirmitate permanentă, ceea ce-i va face imposibile numeroase activităţi pentru tot restul vieţii, a motivat instanţa.
"În procesul nostru credem că judecătorii vor dispune plata daunelor aşa cum au fost solicitate. Dacă pentru pierderea unei mâini CNADNR a trebuit să plătească un milion de euro, cu atât mai îndreptăţită e o astfel de cerere pentru pierderea unei vieţi", spune avocatul Mircea Ursuţa.
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.