Nici nu a început bine recensământul că au şi apărut bancurile pe temă. "Zeci de recenzori s-au îmbulzit la uşa unui locatar înstărit din oraşul Cutare", zice una din glume, continuând: "Dacă unii recenzori l-au întrebat ce venituri are, alţii au lăsat ruşinea la o parte şi l-au chestionat direct când va fi plecat de-acasă".
Alt banc, parafrazând campania unui cotidian care astă-vară meditase 10 copii căzuţi în prima sesiune de Bac, anunţă că respectivul ziar a decis să mediteze acum 10 cetăţeni care să răspundă perfect la întrebări, astfel încât să nu pice la Recensământ. Pişicheri, redactorii unui portal de ştiri în cheie de umor absurd (cum e şi ţara) dau sfaturi despre cum poţi recunoaşte un fals recenzor: are armă şi cagulă, te întreabă dacă ai în casă fier vechi sau sticle goale, te roagă să contribui cu ceva fiindcă tocmai a murit un recenzor, băiat tânăr, şi n-are nevastă-sa bani de înmormântare, plus că mâine e şi ziua sfântului patron al recenzorilor, ş.a.m.d.
Sigur, într-o ţară civilizată, recensământul e luat în serios, dar la noi, unde chiar şi mediatizarea acţiunii s-a făcut mai în pripă şi cu mai puţine costuri decât pentru frunza din "Carpathian Garden", statul nici nu se putea aştepta la alte tipuri de reacţii decât bancurile şi indignarea. Căci, pe lângă glume, mai sunt şi suspiciuni serioase. De ce vrea statul CNP-urile asociate cu caracteristicile economico-sociale şi locative ale cetăţenilor dacă nu pentru a frauda alegerile de la anul?
De ce pune statul întrebări privind "diverse dificultăţi" ("de vedere, de auz, de comunicare, de îngrijire personală, de a urca sau coborî scările" - sic!) dacă oricum guvernanţii vor s-o rupă cu "statul asistenţial"? Păi, dacă nu intenţionează să mă ajute în caz că am "dificultăţi", atunci i le împărtăşesc doar medicului, nu recenzorului, primarului ori prefectului!
De ce, dacă tot ascunde numărul real al şomerilor, statul vrea să-mi afle nu doar pregătirea profesională şi ocupaţia, ci şi locul de muncă, cu denumirea şi adresa firmei? De ce vrea să ştie ce religie am, e treaba lui cui mă rog sau vrea doar să afle dacă nu cumva va fi mai rentabil să finanţeze nu Biserica Ortodoxă, ci pe cea Mormonă? De ce e curios să afle cine e capul familiei (când oricum sunt, din nou vorba bancului, doar două categorii de bărbaţi: cei aflaţi sub papucul nevestei şi cei care nu recunosc)?
Da, ştiu că statele civilizate fac recensăminte ca să cunoască mai bine nevoile cetăţenilor, pentru a elabora politici publice pe măsură, dar ce credibilitate are statul nostru, care n-a ţinut niciodată seama de ce am vrut noi?
Ei, bine, pentru toate acestea, am decis să mă dau de etnie olandeză, religie tibetană şi cu limba maternă laponă. Dacă statul îşi bate joc de propriii slujbaşi şi de mine ca cetăţean, eu de ce-aş rata şansa să-mi iau revanşa, plătindu-i cu aceeaşi monedă?...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.