Oradea ieri, Oradea azi: Pe vremuri, cartierul Olosig era un sat...

Folclor de Bihor

Acum ceva ani s-a făcut o analiză a calificării pe care o aveau slujbașii CNAIR, pentru că lumea era intrigată de ce nu se mișcă lucrurile în atât de sensibilul domeniu al construirii de autostrăzi. S-a constatat că mare parte dintre cei care luau salariile pe acolo erau ori absolvenți de teologie, ori profesori de română.

CITEŞTE >

Cu tupeu

Noi cu cine votăm?

Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.

CITEŞTE >

Zic şi eu

Un anti-model: Bolojan

Vă mai amintiți bancul care circulă tot la patru ani, cu alegerile care în România se fac doar pentru a stabili cu cine guvernează UDMR? În Bihor e pe cale să apară altul: alegerile se fac ca să se știe pe cine a bătut Bolojan.

CITEŞTE >

Oradea ieri, Oradea azi: Pe vremuri, cartierul Olosig era un sat şi avea propria cetate

1 imagine

0 clipuri

0 audio

0 fisiere

0 comentarii

1700: Fortăreaţa din Satul Latinilor

Azi un cartier al Oradiei, Olosigul a fost pe vremuri un sat, atestat prima dată în anul 1184, iar în 1215 sub denumirea Satul Latinilor.

Denumirea demonstrează că locul a fost ocupat de italieni, care îl împărţiseră în două aşa-zise cartiere: Padua şi Bologna. Aşa cum Várad (Oradea) avea în centrul său o fortificaţie, şi Olosigul avea o cetate, localizată în partea sudică, pe malul Crişului, undeva între podurile Dacia şi Sfântul Ladislau de azi.

Despre această cetate au rămas puţine informaţii. Cert este că a avut o formă oarecum dreptunghiulară, cu şapte bastioane. Potrivit unor date de secol XVI, a fost ridicată în sistemul "palancă", cu bârne înfipte în sol, legate cu o împletitură de nuiele în care se punea pământ. Sistemul era eficient, căci zidurile se întăreau odată cu trecerea timpului, iar din depărtare aveau aspectul unor pereţi din piatră.

Nu avea şanţ de apărare umplut cu apă, doar latura sudică era protejată de apele Crişului Repede. Cetatea apare în două hărţi ale Oradiei din acelaşi secol, însă destul de inexacte.

2016: Cartier cu acelaşi nume

În secolul al XVII-lea, călătorul turc Evlia Celebi oferea detalii interesante despre cetatea Olosigului. Potrivit acestuia, Olosigul era "un oraş mare, odinioară foarte înfloritor", iar cetatea sa găzduia 300 de soldaţi.

Bastioanele erau asemănate unor turnuri, aşa că nu putem exclude existenţa unor puncte de observaţie mai înalte, ce compensau lipsa şanţului cu apă. Intrarea se făcea prin două porţi, una orientată către vest, cealaltă către est.

În interior se găseau locuinţe, prăvălii, un han, două şcoli, grădini şi livezi. Relatarea lui Celebi datează din perioada în care Oradea era paşalâc turcesc (1660-1692), astfel că în Olosig se puteau găsi şi trei moschei. Cetatea a fost distrusă la sfârşitul acelui secol, în timpul războiului de cucerire habsburgic, astfel că ultimele informaţii despre ea vin de la arhitecţii austrieci ajunşi atunci la Oradea. Olosig este şi denumirea actuală a cartierului aflat între Criş şi Palatul Baroc, fiind preluată de satul reconstruit acolo.

Între clădirile cele mai vechi pe care le putem vedea în zona fostei cetăţi este biserica Sfânta Treime din Parcul Traian, ridicată în 1692.

Comentarii

Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.

0 Comentarii