Monarhiştii orădeni l-au omagiat pe Regele României Mari, Ferdinand Întregitorul (FOTO)

Împlinirea a 150 de la naşterea Regelui Ferdinand Întregitorul a prilejuit, luni, reunirea a aproximativ 40 de monarhişti orădeni de toate vârstele, membri şi simpatizanţi ai Clubului Monarhiştilor din Uniunea Europeană, Alianţei Naţionale pentru Regatul României, Asociaţiei Amicii Regelui Mihai, Asociaţiei Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste şi a Refugiaţilor din Ardealul de Nord.

Adunaţi la ora 12 în jurul statuii Reginei Maria, simpatizanţii monarhiei au ascultat o evocare a personalităţii Regelui sub a cărui domnie s-a înfăptuit România Mare, dar şi un recital de sonete susţinut de Florian şi Alexandrina Chelu, iar la finalul reuniunii, care a durat circa o jumătate de oră, au intonat cu toţii Imnul României Regale.

Ferdinand I s-a născut la 24 august la Sigmaringen, pe o proprietate a familiei Hohenzollern, devenind suveranul României la 14 august şi domnind până la 20 iulie 1927. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri din Kassel, al Universităţii din Leipzig şi al Şcolii Superioare de Ştiinţe Economice şi Politice din Tubingen, Ferdinand a devenit Principe de Coroană al Regatuui României în 1889, iar în 1892 s-a căsătorit cu prinţesa Maria, nepoata Reginei Victoria a Imperiului Britanic şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Ferdinand a devenit Rege al României la 10 octombrie 1914, în urma decesului unchiului său, Regele Carol I, creatorul României moderne. În ciuda apartenenţei la familia Hohenzollern şi a sângelui german, Ferdinand a decis ca în Primul Război Mondial România să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a dus la excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către şeful acesteia, Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, dar şi la numirea sa, de către români, ca fiind "cel Loial" patriei sale adoptive.

Sub domnia lui Ferdinand, la sfârşitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului naţional unitar, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, la 15 octombrie 1922 Ferdinand fiind încoronat în Catedrala Unirii din Alba Iulia ca primul suveran al României Mari.

Ferdinand a încurajat în timpul domniei sale o serie de reforme de mare anvergură, între care reforma agrară şi introducerea votului universal, încetând din viaţă în urma unui cancer galopant.

"A vrut astfel pronia cerească să nu lase fără rod domnia mea şi a dat dragostei mele de neam cea mai scumpă şi sfântă răsplată. Ridic până la ultima suflare ruga mea fierbinte ca să binecuvânteze şi în viitor soarta poporului român şi să hărăzească iubitului meu fiu, viitorul rege al României întregite, ajutor ceresc, ca la rândul său să întărească şi să sporească moştenirea naţională, unind tot mai strâns puterile şi însuşirile românilor din toate ţinuturile şi din toate straturile sociale", a lăsat scris în Testamentul său Regele României Mari.