Un pod (al intelectualilor) prea îndepărtat

E o mare „performanță” ca Primăria să ceară repararea Podului Intelectualilor în 8 luni, în condițiile în care o firmă puternică ar fi ridicat podul de la zero în 6 luni. Nu pot pricepe cum firme care-și dau cu stângul în dreptul mai sunt primite la licitații. Firma în cauză a întârziat cu mai mult de un an finalizarea pasajului de la blocul Cicero, dar nu a fost un impediment pentru edili să-i mai dea o șansă, în loc să-i ofere un binemeritat certificat negativ.

Firma mereu a avut „lipici” la Primărie, deși era genul de societate care avea câteva laptopuri și o grămadă de subcontractanți. Sigur, asta n-ar fi o problemă, câtă vreme șantieriștii și-ar face treaba. Însă la pasajul de la Cicero, de exemplu, au întârziat lucrarea băgând scuza că oricum pasajul nu ar fi fost funcțional până nu se inaugurează întreg ansamblul din Centrul Civic.

Eu din start mi-am dat seama cu cine avem de-a face, când i-am văzut pe muncitori la lucru. S-au apucat de muncă la vreo două luni de la primirea ordinului de începere, iar cum meseriașul după scule se cunoaște, bieții angajați erau îmbrăcați de stradă, de parcă făceau muncă în folosul comunității, nu o lucrare de reparare a unui pod foarte important pentru orădeni.

Așa ne trebuie dacă preferăm firme din afara zonei folclorice, iar cele orădene sunt scoase pe tușă, chit că e la mintea cocoșului că mai ușor discuți și tragi la răspundere un patron care trăiește aici, decât un laptop care e la București sau în nu știu ce paradis fiscal.

Când am scris despre pariurile Primăriei cu constructorii, mi-am exprimat clar îndoiala că Podul Intelectualilor va fi gata înainte de începerea școlii.

Așa că, pentru a minimiza daunele, ori montează Primăria un pod de pontoane, ori vorbește cu cei de la ABA Crișuri să scadă nivelul Crișului, ori angajează niște luntrași care să ne treacă apa contra unei parale, așa cum se făcea pe vremuri.

Dar un lucru e sigur: Primăria va trebui de acum înainte să privilegieze interesele orădenilor și nicidecum pe ale constructorilor. Trebuia să ceară imperativ firmelor termene cât mai scurte de execuție, iar constructorii trebuie să se învețe să lucreze sub trafic, pentru că avem și noi dreptul să circulăm în timp ce ei se joacă de-a șantierul.