Oradea ieri, Oradea azi: Inundațiile de primăvară făceau ravagii în perioada interbelică (FOTO)

1939. Oameni pe case

Inundaţiile au fost un fenomen des întâlnit în Oradea.

În prima parte a secolului XX, oraşul era traversat de apele neregularizate ale Crişului Repede şi de pârâurile Peţa, Sălbatic şi Paris. Creşterea debitelor genera aşadar riscuri, iar în aprilie 1932 apele s-au revărsat din plin peste cartierele de case Közepesi, Bernáth, Munk, Ioşia, Weisz, fiind afectat actualul cartier Eminescu în totalitate, precum şi nordul şi sudul Velenţei şi zona Seleuş, acestea din urmă străbătute de Peţa.

Deşi autorităţile s-au mobilizat din timp, "cei mai mulţi n’au vrut să părăsească casele", arăta Gazeta de Vest. Cei surprinşi de ape s-au urcat pe case, viitura ajungând până la Calea Clujului.

Au fost trimişi militari să creeze diguri din saci cu nisip, iar sinistraţii erau preluaţi cu bărcile de salvare. Mai multe case au căzut, iar incintele unor fabrici din zona de est au fost inundate.

În 1939 situaţia s-a repetat, începutul lunii aprilie fiind unul cu ploi şi ninsori abundente. "În cap de noapte, la lumina lunei", cum anunţa presa, aceleaşi cartiere au fost inundate iar, mulţi locuitori fugind sau fiind preluaţi de salvatori şi duşi în case aflate mai departe de ape.

Ancheta deschisă a arătat că exploatările de pietriş au slăbit malurile Crişului, acestea fiind rupte de debitul crescut al apei.

2023. Fără pericol

Din perioada interbelică şi până azi au mai existat creşteri semnificative ale debitelor Crişului Repede şi pârâurilor. Dar acum inundaţiile sunt foarte puţin probabile.

Cursul Crişului a fost regularizat prin amenajarea malurilor şi construirea de diguri. Pe acelaşi râu au fost construite barajul şi hidrocentrala Vadu Crişului, pusă în funcţiune în 1954, apoi barajul şi lacul de acumulare de lângă Tileagd, în anii ’80.

În oraş, malurile Crişului au fost amenajate, iar debitul redus a permis formarea de insule, cum ar fi în zona Silvaş. Totuşi, malul stâng al Crişului în cartierul Eminescu nu este nici azi îndiguit, deşi aici apăreau cele mai mari probleme odată cu inundaţiile.

Pârâul Peţa nu mai poate inunda cartierul Velenţa, cursul său fiind mutat prin sudul oraşului. O parte a traseului poate fi observat pe câteva străzi, apărute în urma umplerii fostei albii, cum ar fi strada Petre Ţuţea, uşor şerpuită până în strada Muntele Găina.

Ajunsă aici, Peţa cotea spre stânga în locul unde azi se află o curte ovală, apoi mergea paralel cu strada Muntele Găina către şanţul Cetăţii, zone azi construite. Până la modernizarea străzii Zalăului, în capătul sudic încă se aflau balustradele unui fost podeţ peste Peţa.

Pârâul Paris a fost întubat încă de la începutul secolului XX, cel Sălbatic în etape până în 2000, iar Adona din Nufărul în 2012-2013.