1941. Dedicat satului
Folcloristul Ion Bradu este o personalitate mai puţin cunoscută peisajului cultural orădean, deşi activitatea sa, centrată asupra lumii rurale bihorene, a cuprins inclusiv episoade legate de Oradea. Născut la Nojorid în 1911, Ion Bradu a urmat şcoala primară în oraşul de pe Criş sub îndrumarea profesorului Gavril Pop, de la care a învăţat primele noţiuni despre folclor.
Pe când era elev al Şcolii Normale Unite, Ion Bradu a înfiinţat, împreună cu câţiva colegi de clasă, revista "Doina Crişurilor", unde au fost publicate versuri de folclor spre a fi transmise generaţiilor viitoare. După absolvirea studiilor, Bradu a devenit profesor la Lăzăreni, unde încă din primul an de activitate a înfiinţat biblioteca comunală.
Tot în primul an de lucru acolo a pregătit monografia localităţii, aceasta fiind prima asemenea lucrare redactată în Bihor după normele ştiinţifice ale sociologului Henri H. Stahl. După 1940, când Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, împreună cu Oradea, dar comuna Lăzăreni a rămas în graniţele României, Ion Bradu a continuat să colaboreze cu publicaţiile româneşti din Beiuş şi cu revista de cultură Familia. Tot atunci a publicat volumul "Poeţi şi prozatori bihoreni".
2017. Despre dascălii Bihorului
Când România a intrat în cel de-al doilea război mondial, în vara lui 1941, Ion Bradu a fost chemat la oaste. A luptat trei ani ca vânător de munte, iar după încetarea alianţei cu Germania, la 23 august 1944, a fost luat prizonier, petrecând patru ani în lagăr.
După cum îşi aminteşte fiul său, scriitorul Mircea Bradu, profesorul s-a întors acasă într-o seară, "având o haină lungă şi o barbă imensă". În perioada comunistă, Ion Bradu a revenit la Oradea, unde a lucrat ca inspector la Comitetul de Cultură, exercitând şi două mandate ca director al Bibliotecii Judeţene. Implicându-se activ în viaţa culturală, a publicat 12 cărţi dedicate folclorului şi a imprimat două discuri cu tradiţii româneşti pentru străinătate.
A fost, de asemenea, iniţiatorul Zilelor Folclorului Bihorean, în 1968. A murit în 1990, în urma sa rămânând un manuscris dedicat dascălilor bihoreni pe care i-a cunoscut. A scris acest volum mai bine de patru decenii, între anii 1938 şi 1982, dar n-a apucat să-l tipărească.
Luna aceasta, fiul său a lansat cartea "Dascăli din Bihor", care prezintă 70 de profesori şi învăţători bihoreni. Numele autorului îl poartă azi şi o stradă din cartierul Nufărul, dar şi o asociaţie culturală înfiinţată tot de fiul său.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.