Efecte și cauze ale hotărârii Înaltei Curți cu privire la prescripția penală

În 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat una dintre cele mai așteptate hotărâri din ultimii ani, cu efecte însemnate în activitatea parchetelor și a instanțelor.

Spre cinstea lor, judecătorii Înaltei Curți au pronunțat soluția legală, arătând că prescripția penală este o instituție de drept material și, în consecință, în baza principiului legii penale mai favorabile prevăzut chiar de Constituția României, efectele unor decizii ale Curții Constituționale se aplică în toate procesele aflate pe rol.

Ca atare, în toate dosarele nesoluționate în care s-a împlinit termenul general al prescripției penale, procurorii vor trebui să dispună clasări, iar judecătorii achitări.

Înainte de a analiza efectele și cauzele, trebuie menționat faptul că legalitatea acestei decizii nu poate fi pusă nicio secundă la îndoială, chiar dacă Parchetul General a susținut că prescripția este o instituție de procedură care nu s-ar aplica retroactiv.

Din antichitate, prescripția a fost o instituție de drept substanțial atât în dreptul civil, cât și în cel penal, motiv pentru care a fost întotdeauna și este și în continuare reglementată în codurile civil, respectiv penal, și nu în codurile de procedură civilă sau penală.

Efectele deciziei vor fi importante. Mii de dosare vor fi clasate de către procurori în urmărire penală și alte sute sau mii vor sfârși prin pronunțarea unor soluții de achitare de către judecători.

Vor fi însă și efecte benefice pentru sistem - stocul de dosare se va subția simțitor, iar domnii procurori nu se vor mai putea plânge ca până acum că au mult de lucru. Eliberarea de unele dosare le va lăsa timp să soluționeze altele, astfel încât acestea din urmă să nu mai fie amenințate de prescripție.

În ceea ce privește cauzele acestei situații, deși discutarea lor este tardivă acum, ele se leagă, în primul rând, de proasta organizare a sistemului judiciar, în special la nivelul parchetelor.

Nu există nicio dispoziție legală care să-i oblige pe procurori să soluționeze rapid dosarele. Legal, ei pot sta cu dosarele „în fișet” până la limita termenului de prescripție. În al doilea rând, dosarele prost făcute în urmărirea penală îi obligă pe judecători să facă efectiv cercetare penală, cu consecința lungirii exagerate a perioadei de soluționare a dosarelor.

În fine, Guvernul și Parlamentul nu au făcut nimic. Era și este foarte simplu să se majoreze termenele de prescripție și să se renunțe la prescripția specială care îi permite procurorului să prelungească „din pix” termenul de prescripție într-o cauză.