Astmul bronşic

Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee, tuse şi wheezing.

Boala este episodică, manifestările acute alternând cu perioade asimptomatice. De obicei, atacurile sunt de scurtă durată, după care pacientul îşi revine complet din punct de vedere clinic, deşi obstrucţia bronşică există. Boala este frecventă în toată lumea, estimându-se că între 1 şi 5% din populaţie este afectată, cu precădere la vârstele tinere. La copii, apare de 2 ori mai frecvent la băieţi faţă de fete, dar până la 30 de ani raportul se egalizează. Se consideră că există 2 tipuri de astm: astmul alergic şi cel idiosincrazic.

Astmul alergic este frecvent sezonier şi se observă mai ales la copii şi la adulţii tineri, factorii declanşatori fiind cel mai des în aer. Forma nesezonieră poate fi consecinţa alergiei la praful de casă, părul de animale, pene etc. Alergenii amintiţi sunt încriminaţi doar într-o minoritate de cazuri, majoritatea persoanelor neprezentând fenomene alergice la contactul cu aceştia. Există şi cazuri de astm profesional, prin expunerea la un număr mare de compuşi folosiţi în diferite procese industriale. Unele medicamente pot provoca episoade acute de astm, cum este cazul aspirinei. Mediul şi aerul poluat determină simptome mai severe la astmatici. Astmul idiosincrazic poate fi declanşat de infecţii respiratorii, efort fizic şi stres emoţional.

Atenţie! Factorii declanşatori ai crizei de astm pot fi intricaţi, iar cele două forme de boală rar sunt delimitate. Mortalitatea în astm este scăzută, dar există o tendinţă de creştere în zonele urbane. Asocierea fumatului determină apariţia altor complicaţii pulmonare şi o evoluţie mai severă. Spre deosebire de alte afecţiuni respiratorii, ca bronşita cronică, astmul nu progresează, existând cazuri de remisiune spontană în circa 20% din cei la care boala apare la vârsta adultă şi cazuri de evoluţie cu scăderea frecvenţei şi severităţii crizelor o dată cu înaintarea în vârstă, la aproximativ 40% din bolnavi.

Reţineţi! Tratamentul astmului este prescris numai de către medic, fiind adaptat fiecărui caz. Există o multitudine de preparate medicamentoase care au ca efect dilatarea căilor aeriene pe diferite căi şi reducerea inflamaţiei şi alergiei de la acest nivel. Administrarea acestora se face mai nou pe cale inhalatorie, de aceea bolnavul va fi învăţat cum să inhaleze corect medicamentul. Se interzice fumatul şi se va evita expunerea la alergenii cunoscuţi ca potenţiali declanşatori ai crizelor astmatice.