Dacă facem o sală, să fie ca lumea!

Oradea are nevoie de un Centru Cultural care să mai reducă presiunea asupra Teatrului Regina Maria sau să fie o variantă pentru Filarmonica a cărei clădire a fost retrocedată de la București.

Acum se pregătește un centru multifuncțional frumos, cu o sală mare, de peste 1.000 de locuri, plus încă două mai mici, bașca o grămadă de facilități. Investiția este serioasă, de peste 120 milioane lei, din care doar 40% fonduri europene. 

Când aude de plată din propriul buzunar, Consiliul Județean devine foarte zgârcit. N-ar fi exclus ca dotările viitoarei săli să fie plătite din alte proiecte europene, lucru care nu e deloc rău. Așa s-a procedat cu Cetatea, unde la fiecare ciclu de finanțare se mai renovează un bastion sau două. Idem la Muzeul Țării Crișurilor, unde mai multe proiecte europene au asigurat finalizarea în bună regulă a lucrărilor.

Numai că sala asta mult așteptată are o hibă care ar putea să-i ciuntească sever utilitatea. Nu are fosă pentru orchestră! Sigur că introducerea sa în proiect ar fi crescut valoarea investiției, dar absența ei se poate dovedi catastrofală în timp. O asemenea investiție ar trebui utilizată cel puțin 50 de ani fără prea mari lucrări de reparații. În plus, ar trebui să existe o strategie culturală pe termen lung a administrației locale.

Oradea, nu neapărat acum, dar poate peste câțiva ani, va dori să aibă un ansamblu de operă și unul de balet. În acest caz e nevoie de o fosă unde să poți pune orchestra. Iar până atunci, oricum îți trebuie așa ceva dacă aduci în turneu ansambluri din țară. E păcat, deci, ca noua investiție să nu aibă toate facilitățile, numai pentru că acum ne-am ieftinit la făină, dar am fost scumpi la tărâțe.