Comisar şef Gabriel Cheregi, şeful DGA Bihor: "Pe chestorul Popa îl scăpăm de poliţiştii care îi afectează imaginea"

Întâi, ca ofiţer de investigare a fraudelor, a hăituit escrocii şi evazioniştii. Acum, ca şef peste Direcţia Generală Anticorupţie Bihor - structură specializată a Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul funcţionarilor - comisarul şef Gabriel Cheregi îi "vânează" pe şpăgarii din sistemul public.

Iar în acest an rezultatele se văd mai mult ca oricând, căci Bihorul a fost zguduit, aproape săptămânal, de afacerile de corupţie pe care poliţiştii din subordinea sa, împreună cu procurorii DNA, le-au scos la suprafaţă. Au fost avocaţi, magistraţi, directori de instituţii, poliţişti. Ultimele "trofee" nu i-au atras multă simpatie din partea foştilor colegi din Inspectorat. "Nu e o situaţie confortabilă pentru inspectorul şef să constate că are în propria ogradă persoane cercetate pentru fapte de corupţie", explică situaţia şeful DGA Bihor, în primul său interviu din carieră, acordat BIHOREANULUI în preajma Zilei Internaţionale Anticorupţie.

- De formaţie inginer, dar fiu de poliţist. Cât de mult v-a influenţat asta în devenirea profesională?

- Au fost efecte pozitive, dar şi dezavantaje. La început, când am intrat în Poliţie, în anii '90, odată cu mai mulţi colegi încadraţi direct din viaţa civilă, am avut dificultăţi de acomodare. Eram priviţi cu reticenţă de către ofiţerii cu experienţă, care ne reproşau lipsa unei pregătiri de specialitate. Sunt fiu de poliţist şi sunt mândru de asta, căci tatăl meu a fost unul dintre cei mai apreciaţi ofiţeri de cercetare penală din Inspectorat, şi un model pentru mine încă din copilărie. Acest fapt a generat şi dezavantaje, în sensul că, pe lângă prieteni şi cunoştinţe, am "moştenit" automat şi unele antipatii. Dar am avut de la cine învăţa meserie. Sigur, au fost inerente şi comparaţiile cu tata, motiv pentru care m-am străduit să am propriul parcurs şi rezultatele mele să fie cel puţin la fel de apreciate.

De unul singur nu ai nicio şansă

- Aţi lucrat în Poliţie, DNA, DGIPI, după care aţi ajuns la DGA. Unde a fost mai bine?

- În toate structurile am dorit să fac performanţă, să mă identific cu instituţia, să-i fiu loial. Am obţinut şi rezultate pozitive, dar au fost şi unele dezamăgiri, legate de oameni, de situaţii, de anumite conjuncturi. Mi-e greu să spun unde a fost mai bine, dar din punct de vedere al eficienţei, al satisfacţiei profesionale, al birocraţiei reduse, al spiritului de echipă, până la urmă chiar şi al confortului material, DNA s-ar detaşa faţă de celelalte. Insist pe spiritul de echipă, pentru că în domeniul luptei anticorupţie de unul singur nu ai nicio şansă. Deşi în comunicatele oficiale se face referire doar la "procurorii DNA", într-o anchetă îşi aduce contribuţia, pe lângă procuror, lucrătorul de poliţie judiciară, specialistul (în finanţe, operaţiuni vamale, bancare etc.), grefiera, serviciile de informaţii şi ofiţerii DGA. Reţeta succesului presupune ca toate acestea să funcţioneze precum mecanismul unui ceasornic.

- Pare să fi fost un an plin, comparativ cu precedenţii...

- Încă nu suntem la ceas de bilanţ, dar e cert că în 2013 volumul de muncă a fost mai mare în comparaţie cu anii precedenţi, cu predilecţie în activitatea de cercetare penală. Aceasta în condiţiile în care se cunoaşte că DGA are, pe lângă activitatea de anchetă, şi atribuţii investigative, dar şi pe linie de prevenire.

- Cu câţi oameni lucraţi? Cum reuşiţi să-i motivaţi, având în vedere că salariile au fost reduse?

- Oamenii nu sunt niciodată suficienţi, iar salariile au fost într-adevăr reduse. Am încercat să-mi motivez colegii atât prin exemplul personal, cât şi apelând la aprecieri, mulţumiri, avansări, decoraţii etc. Ca să folosesc o sintagmă din sport, "victoriile aduc victorii", ceea ce a dus până la urmă la o anumită emulaţie, un anumit spirit de competiţie între colegi.

Românii percep corupţia ca fiind generalizată

- Având în vedere "explozia" de dosare de corupţie din Bihor, cum apreciaţi munca de prevenire dusă de instituţia dvs.? De ce nu este eficientă?

- Într-adevăr, în acest an au fost mai multe cauze cu un impact mediatic deosebit, dar trebuie să menţionez că nu toate au avut ca subiect personalul MAI, ca atare nu aş concluziona că activitatea de prevenire nu este eficientă. De altfel, ofiţerul care îşi desfăşoară activitatea pe această linie înregistrează creşteri în numărul şi calitatea acţiunilor desfăşurate. Am înregistrat şi situaţii în care, ca urmare a activităţilor desfăşurate pe acest palier, poliţiştii au denunţat fapte de corupţie, contribuind la prinderea şi tragerea la răspundere a celor care au încercat să-i mituiască. Nu trebuie, deci, să generalizăm. În 2012, din totalul angajaţilor MAI, doar 0,25% au fost învinuiţi pentru fapte de corupţie şi 0,16% au fost inculpaţi. Nu ar fi lipsită de interes o statistică privind alte categorii profesionale, cum ar fi magistraţii, avocaţii, sănătatea, educaţia, funcţionarii primăriilor etc.

- Se poate vorbi în România de o corupţie generalizată? Impresia opiniei publice cam asta este....

- Depinde de zona din care preluăm datele la care ne raportăm. Potrivit clasamentului Transparency International al celor mai corupte ţări în anul 2012, România ocupa locul 66, în urcare cu 9 poziţii faţă de anul anterior. În clasamentul dat publicităţii recent pentru acest an, ţara noastră ocupă locul 69 din 177 de state analizate, deci în coborâre. Dacă ne referim la percepţia opiniei publice reflectată de sondaje, 8 din 10 persoane consideră că în România corupţia este generalizată, că are un nivel ridicat sau foarte ridicat. Dar puţine persoane au cunoştinţele corecte despre ceea ce înseamnă corupţie. Conjunctura din aceşti ani, determinată de factorii economici, sociali, politici, induce în rândul populaţiei un anumit pesimism, corupţia fiind percepută ca prezentă la nivelul majorităţii instituţiilor, iar ca factor responsabil e indicată în general clasa politică.

Nu am primit sugestii sau intervenţii

- Care sunt cauzele care generează corupţia?

- Pe scurt, dacă discutăm despre corupţie ca fenomen social, printre cauzele generatoare şi favorizante pot fi enumerate unele ce ţin de nivelul cultural (carenţe în educaţie, anumite tradiţii înrădăcinate de mai multe generaţii), de factorul economic (nivelul de trai scăzut, veniturile reduse ale funcţionarilor, resursele insuficiente alocate serviciilor publice) şi nu în ultimul rând de cel organizaţional (birocraţia, managementul ineficient, lipsa sancţiunilor, politizarea şi uneori chiar ineficienţa autorităţilor anticorupţie).

- Mai face DGA teste de integritate în rândul funcţionarilor? Şi nu există posibilitatea ca aceste teste să fie taxate drept ,,provocări"?

- Această activitate este reglementată strict de Ordinul ministrului Afacerilor Interne numărul 256 din 16 noiembrie 2011, în scop preventiv, însă este interzisă provocarea persoanei supusă testării la săvârşirea de fapte penale sau disciplinare, procedura fiind foarte riguros definită. Rezultatele sunt comunicate de către DGA conducerilor instituţiilor respective. Desigur, când se constată comiterea unor fapte de natură penală se procedează la sesizarea parchetului competent.

- Cât de mult influenţează politicul activitatea dvs.? Vi s-a sugerat vreodată să ocoliţi anumite instituţii?

- Apreciez că este exclusă intervenţia politicului în activitatea noastră, în condiţiile în care aceasta se desfăşoară strict sub supravegherea procurorului. Nu am primit niciodată "sugestii" sau "intervenţii", poate şi pentru că am o anumită imagine de inabordabil, ceea ce nu mă deranjează, dimpotrivă, mă ajută să-mi fac treaba în condiţii normale. Da, factorul politic poate influenţa activitatea noastră, dar în cu totul alt sens, în principal prin cadrul legislativ pe care îl creează.

La români există o reticenţă în a lua poziţie

- De unde primeşte Serviciul Judeţean Anticorupţie Bihor cele mai multe şi mai viabile informaţii privind corupţia din structurile MAI?

- Pot afirma că avem mai multe surse de informare, începând cu serviciile specializate, continuând cu propria activitate investigativă şi încheind cu sesizările cetăţenilor, apelurile Telverde şi, nu în cele din urmă, dezvăluirile din mass-media.

- S-a întâmplat să vină oameni la dvs. şi să vă ofere informaţii despre fapte de corupţie dar să refuze să facă o sesizare în scris?

- La români există o anumită reticenţă în a lua poziţie faţă de faptele antisociale în general. Am simţit-o şi pe propria piele ca tânăr poliţist, într-o situaţie în care am intervenit pentru aplanarea unui conflict, fără să primesc ajutorul cetăţenilor care erau de faţă şi în interesul cărora acţionasem. Revenind la faptele de corupţie, acestea au un specific aparte, fac parte din categoria celor care nu se reclamă, ambele părţi fiind interesate de păstrarea confidenţialităţii.

- Cum poate fi reclădită încrederea cetăţenilor în instituţiile statului, când oamenii văd magistraţi bătându-se pe burtă cu interlopi şi negociind sentinţe, şefi de poliţie transformaţi în cămătari sau directori de instituţii care elaborează falsuri în cârdăşie cu subordonaţii? Sunt exemple proaspete, din Bihor...

- Cred că numai printr-o atitudine fermă de respingere a acestui gen de manifestări, printr-o intervenţie hotărâtă a instituţiilor abilitate. În opinia mea este prioritară crearea unui sistem judiciar fără fisuri, urmată de intervenţia în celelalte instituţii publice şi în domeniul privat. De asemenea, cred că depinde mult şi de semnalul pe care îl dau instanţele, în sensul sancţionării cu mai puţină blândeţe a acestui gen de fapte.

Câştigul l-am investit în copiii mei

- Având în vedere numărul mare de poliţişti ajunşi clienţi ai DGA, cum apreciaţi relaţia cu Poliţia Bihor? Cândva, chestorul Popa vă era coleg, chiar subordonat, iar acum sunteţi cel care îi "stricaţi" imaginea...

- Avem o relaţie profesională. Categoric, nu e o situaţie confortabilă pentru un şef să constate că are în propria ogradă persoane cercetate pentru fapte de corupţie. Dar sunt convins, având în vedere şi funcţiile deţinute de domnul Liviu Popa anterior, fost şef al DGA şi al Poliţiei Române, că acesta are înţelepciunea şi discernământul necesar să nu considere că prin activitatea noastră îi stricăm imaginea. Cel puţin teoretic, ar trebui să aprecieze că îl ajutăm să scape de cei care îi afectează cu adevărat imaginea.

- Aţi fost şef mai bine de un deceniu. Atât în Poliţie, cât şi în alte structuri. Cu toate acestea, conform declaraţiei de avere, n-aveţi maşini scumpe, nici vile, terenuri sau conturi bancare...

- Am atâta cât îmi trebuie. Eu o mare parte din câştig am investit în copiii mei. Am două fete. Cea mare a terminat Arhitectura ca şefă de promoţie, iar cea mică e în anul I. Tot la Arhitectură, cu toate că, sincer, mi-ar fi plăcut să lucreze în sistemul judiciar. Dar n-au vrut, iar eu n-am insistat.

- Rămânând în plan personal, aţi fost văzut la Filarmonică, aţi fost văzut la concertul trupei Celelalte Cuvinte. Doar nu sunteţi un meloman...

- E mult spus meloman. Îmi place muzica bună. Atunci când am ocazia, ies la un concert, la un spectacol de teatru, la un film. Cât despre Celelalte Cuvinte, face parte din trecutul meu. Îi urmăresc din studenţie, am mers la toate concertele pe care le-am prins, la Oradea, la Timişoara...