În premieră în Oradea, Centrul pentru cercetarea istoriei evreilor "Eva Heyman" a organizat, miercuri, la Sinagoga Zion o manifestare ştiinţifică pe tema Ghetoului din Oradea, descris ca un loc înfiorător, în care evreii erau torturaţi, înformetaţi şi umiliţi, înainte de a fi trimişi spre moarte, la Auschwitz-Birkenau.
Pieriţi în lagăre
În deschiderea evenimentului, organizatorul principal, istoricul Antonio Faur, a făcut o prezentare generală a situaţiei evreilor din Oradea înainte de ghetoizare, arătând că în oraş locuiau aproximativ 30.000 de membri ai acestei comunităţi, formând o treime din populaţia totală.
În aprilie 1944, când oraşul făcea parte din teritoriul Ungariei, în Oradea au fost înfiinţate două ghetouri, unul mare, pe străzile din jurul Sinagogii Ortodoxe de pe Mihai Viteazul, şi unul mai mic, în zona actualei Pieţe a Cazărmii, unde au fost adunaţi circa 8.000 de evrei din Bihor.
"Ghetourile de la Oradea au fost provizorii, ele funcţionând cam o lună, în perioada aprilie-mai 1944, până când aproape toţi evreii din Oradea au fost duşi, cu 5 sau 6 transporturi, spre lagărele naziste", a spus Antonio Faur.
Istoricul a subliniat că, deşi în perioada comunistă, istoria tragică a evreilor nu a fost cercetată, ba chiar ascunsă, aceasta trebuie amintită. De asemenea, Faur a militat pentru recunoaşterea meritelor evreilor în Oradea, această comunitate ridicând multe din clădirile importante ale oraşului.
Legile terorii
Manifestarea ştiinţifică a cuprins mai multe comunicări susţinute de istorici din Oradea şi împrejurimi. De pe lista vorbitorilor a lipsit unul singur, profesorul universitar Carol Iancu, din Cluj, care ar fi trebuit să vorbească despre realităţile din ghetoul orădean, reflectate în Jurnalul Evei Heyman.
Doctorand în istorie, Titus Bădic a început comunicările vorbind despre legile premergătoare înfiinţării ghetourilor în Transilvania de Nord, date în perioada martie-aprilie 1944, între care şi decretul care-i obliga pe toţi evreii cu vârste mai mari de şase ani să poarte cusută pe haine o stea galbenă în şase colţuri. De asemenea, s-au dat decrete care le interziceau acestora accesul în localuri şi toalete publice.
La rândul său, Cristian Bălaj le-a vorbit auditorilor despre consemnările făcute de istoricul evreu Oliver Lustig, originar din Cluj, supravieţuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz, care a scris inclusiv despre tragedia evreilor ghetoizaţi din mărturiile acestora.
"Sânge, lacrimi şi moarte"
Secretarul Centrului "Eva Heyman", Radu Romînaşu, a făcut o prezentare a ghetoului mare din Oradea, descriindu-le ca pe "o autentică anticameră a morţii". Acesta a precizat că ghetoul din jurul Sinagogii Ortodoxe a fost "cel mai mare ghetou în aer liber din Europa", din care au fost deportaţi evreii Oradiei, 10.300 dintre aceştia "direct spre camerele de gazare".
Tot Romînaşu a vorbit despre condiţiile mizere în care erau obligaţi evreii să trăiască: "Era 30% din populaţia oraşului înghesuită pe o suprafaţă care ar fi putut primi cel mult 7% din aceasta". Evreii locuiau câte 15 într-o cameră şi primeau 160 de grame de pâine pe persoană. Cei care încercau să fugă peste gardul înalt de 2 metri erau împuşcaţi fără avertisment. "Ghetoul îşi primea zilnic porţia de sânge, lacrimi şi moarte", a spus istoricul.
Acelaşi Romînaşu a vorbit despre torturile pe care Jandarmeria Maghiară, care conducea operaţiunile, le făcea în fosta fabrică de bere Dréher-Haggenmacher, unde evreii mai înstăriţi erau schingiuţi pentru a dezvălui dacă şi unde şi-au ascuns averile. Femeile erau percheziţionate şi curentate în părţile intime, unele dintre ele murind în urma leziunilor.
Totodată, mulţi evrei care s-au sinucis nesuportând chinurile sau ştiind ce-i aşteaptă.
Ghetoul, în cărţi
În conferinţa dedicată Ghetoului din Oradea s-a vorbit şi despre reprezentanţii autorităţilor administrative şi jandarmereşti care au controlat ghetoizarea şi care au ajuns, în 1946, în faţa Tribunalului Poporului de la Cluj, autoarea comunicării fiind Diana Iancu, de la Muzeul Cetăţii.
În fine, Bodo Edith de la Universitatea din Oradea, a făcut referiri la mai multe jurnale şi cărţi memorialistice scrise de evreii din oraş, citând din câteva dintre ele, iar Antonio Faur şi-a axat comunicarea pe câteva dintre menţiunile despre operaţiunile de salvare a evreilor din Ungaria şi Transilvania de Nord în operele unor memorialişti evrei.
Deşi organizatorii au subliniat importanţa cunoaşterii istoriei evreilor din Oradea şi a evenimentelor din timpul Holocaustului, la manifestarea ştiinţitifcă organizată miercuri au participat doar puţin peste 30 de persoane. Comunicările pregătite de istorici vor fi adunate şi publicate, cel mai probabil anul viitor, într-o broşură dedicată Ghetoului din Oradea.
Manifestarea a fost organizată în colaborare cu Asociaţia Culturală "Crişana", Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Oradea-Centrul Comunitar Evreiesc, J.D.C., Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea.
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.