„Călătorii în India”: Lansare de carte și vernisaj de fotografii ale orădeanului Dorin Chiş (FOTO)

Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor găzduiește miercuri, 25 octombrie, de la ora 18:00, în Amfiteatrul Sediului central, lansarea cărții „Călătorii în India”, semnată de orădeanul Dorin Chiș, și vernisajul expoziției de fotografie cu același nume.

La eveniment vor lua cuvântul, alături de autor, scriitorul Mircea Bradu, criticul de artă Ramona Novicov și Călin Venter.

Dorin Chiş este un cunoscut fotograf, iubitor al naturii, iniţiator al unui club de go, dar marea lui pasiune sunt bărcile. Împătimit de navigaţie, orădeanul colindă apele lumii, de multe ori în ambarcaţiuni făcute de mâna lui, iar apoi relatează aventurile în cărţi de călătorie, în reviste de specialitate, iar pe site-ul său, www.proexpedition.org, ţine şi un jurnal de navigator.

Dorin Chiş are şapte bărci, toate făcute de el, cu lungimi între 4 şi 6 metri fiecare, de o persoană sau două. Le face din lemn şi fibră de sticlă, într-un atelier al lui, anume amenajat.

„Înaintez precaut prin semiobscuritatea gangului ce debuşează într‑un şopron plin cu ambalaje de Coca Cola şi Pepsi, luminat de un bec chior, pe care un generator cu motor termic se chinuie să‑l menţină aprins. Nici urmă de indiancă. Pe o masă zace dezmembrat un computer. Aici să fie internetul meu? Nu îndrăznesc să fac vreo mișcare. Deschizătura unei uşi e acoperită cu o perdea, pe sub care se ghiceşte o rază de lumină. Poate acolo... Dau perdeaua la o parte şi intru în universul domestic al unei familii ce scapă un strigăt de uimire la apariţia mea neaşteptată. Într‑un colţ, pe un pat scund, zace mototolită o plapumă, iar în rest, alandala sunt împrăștiate câteva obiecte cu funcționalitate casnică, printre care întreaga familie caută modemul. Îmi cer mii de scuze şi mă retrag în chicotelile fetelor, apoi indianca apare iute cu aparatul şi cu un aer profesionist asamblează computerul necarcasat, reperat cu câteva minute înainte. Am emoții când apasă pe buton şi involuntar mă aştept să iasă fum, dar nu, pe ecranul opacizat de praf apare fereastra americană în patru culori. 
— Ok, ok, de aici mă descurc! 
Am fost prea optimist. La primul click cu mouse‑ul, clapa rămâne lipită de ceva cleios și nici bila nu pare OK, ca și cum ar avea câteva colţuri. Gazda pleacă la treburile ei, iar eu restabilesc contactul cu ai mei cu nerăbdarea telegrafistului din barca de salvare...” (fragment din carte)

Citiţi un interesant portret al autorului, în articolul: Dus cu pluta: Pasionat de navigaţie, un orădean colindă apele lumii, de multe ori în bărci făcute de mâna lui