Maraton în Alpi: Avalanşa de biciclete

Pentru unii, pasiunea înseamnă atât de mult încât sunt în stare să facă orice pentru a-şi îndeplini visul. Chiar să coboare, pe bicicletă, o coastă abruptă şi dificilă a Alpilor francezi.

Asta va face orădeanul Ştefan Fabian în vară. Împreună cu trei timişoreni, el va reprezenta România la Megavalanche, o competiţie de down hill, adică de coborâre cu bicicleta de pe munte. Şi sunt primii care duc steagul României la acest maraton!

Şi mai scurt, şi mai lung

Vară de vară, staţiunea Alpes d'Huez din Franţa se umple de biciclişti, când se dă startul la Megavalanche, una din cele mai dificile competiţii de down hill din lume. Concursul are două secţiuni: Avalanche Cup şi Megavalanche. Prima este o probă de sprint, în care sportivii au de coborât un traseu scurt, de 4 kilometri, iar a doua e maratonul de 33 de kilometri care a dat numele concursului.

Până acum, niciun conaţional nu s-a încumetat să participe, însă anul acesta nu unul, ci patru români, o vor face. Printre ei, şi Ştefan Fabian (foto), un orădean de 28 de ani. "Toţi patru vom concura la ambele probe, pentru că aşa a fost mai ieftină înscrierea", explică Ştefan. Dar asta va însemna o săptămână întreagă de antrenamente şi competiţii, pentru că secţiunile concursului se desfăşoară una după cealaltă, în intervalul 5-11 iulie.

De la stânci, pe gheaţă

Adevărata provocare e maratonul Megavalanche, pentru că participanţii, care vor fi în jur de 2.000, vor coborî din vârful Pic Blanc, adică de la 3.300 de metri altitudine. "Startul se dă pe o porţiune super-stâncoasă, iar la niciun kilometru după e zonă glaciară", zice Ştefan. După zona cu gheaţă, traseul continuă prin pădure, iar în anumite puncte drumul se îngustează atât de mult, încât bicicliştii nu se pot depăşi şi trebuie să fie atenţi să nu alunece.

Oricât de entuziasmat ar fi, Ştefan zice că îşi păstrează raţiunea şi conştientizează că şansele să câştige nu sunt foarte mari. "Nici bicicleta mea nu e chiar atât de dotată cum ar trebui să fie pentru o astfel de competiţie şi nici pregătirea mea nu e de cel mai bun nivel". Însă doar faptul că va coborî un astfel de traseu este, pentru el, un motiv de mândrie. "Printre rideri se spune că nu eşti biker adevărat dacă n-ai participat la Megavalanche", spune el.

Carpaţii, prea uşori

Ştefan nu se simte suficient de pregătit pentru că în România nu are unde exersa la aşa nivel, iar până acum nu a fost la nicio competiţie de down hill în afara ţării. Cele mai dificile trasee din Carpaţi nu se compară nici prin altitudine, nici prin dificultate, cu Alpii.

"În România se ţin cam şapte competiţii de down hill anual, pentru că nici nu sunt prea mulţi rideri, dar nici nu există un bike-parc, adică un loc de antrenament adecvat", completează Ştefan. Aşa puţine cum sunt, orădeanul nu prea ratează concursurile. Deşi nu sunt oficiale, în sensul că nu există o federaţie a bikerilor de down hill, rezultatele de anul trecut din România l-au clasat pe Ştefan pe locul 10, din cei peste o sută de biciclişti români care practică acest sport.

Orădeanul recunoaşte că aproape toate economiile le investeşte în pasiunea sa, cheltuind pe drumurile în zonele montane şi pe dotarea bicicletei. Pentru a fi practicabilă de down hill, Ştefan a băgat în bicicletă cam 2.500-3.000 de euro. Un preţ modest, zice el, dat fiind că riderii campioni investesc de ordinul zecilor de mii de euro în "sculele" lor. Oricum, se pare că va "îngropa" toate cheltuielile odată cu finalul competiţiei. "Pe forumurile de pe internet legate de Megavalanche scrie că cine participă trebuie să-şi ia o bicicletă nouă după competiţie, că sigur o distruge", zice tânărul.

O viaţă pe două roţi

Premiile la Megavalanche nu au fost anunţate încă, dar pentru Ştefan acest lucru contează prea puţin. Speră doar să nu aibă prea multe "recompense" de genul fracturilor sau entorselor, pentru că de cele mai multe ori doar cu asta se alege după concursuri. În cei 6 ani de când practică acest sport, a avut două coaste rupte, o fisură de claviculă, hemipareză la umăr şi cel puţin 4 entorse la fiecare picior. Juliturile nici nu le mai numără. "Când mi-am fisurat clavicula, umărul îmi atârna pe lângă corp cumva, însă m-a întristat mai tare faptul că mi-am rupt bicicleta", râde el.

Părinţii lui Ştefan s-au rugat de el de mii de ori să se lase de bicicletă. "Durerea cea mai mare sigur e a lor", zice tânărul. Dar de fiecare dată când apar aceste discuţii, el le spune acelaşi lucru: "Şi la 60 de ani, dacă voi fi apt, voi fi tot pe munţi cu bicicleta". Pentru că nu şi-a ales pasiunea, ci ea l-a ales pe el. Şi nu îl lasă cu una, cu două...

MEGA-CONCURS
În trei locuri, deodată

Megavalanche este un maraton de down hill ce se ţine în trei locuri în acelaşi timp: Alpii francezi, unde va concura şi orădeanul Ştefan Fabian, Peru şi Insula Reunion. Cel mai celebru este maratonul din Alpi unde, anual, se adună 2.000 de biciclişti, dintre care 1.800 sunt bărbaţi şi 200 femei.

Pentru că nu pot porni toţi bicicliştii deodată, regulamentul prevede că se fac ture pentru câte 200 dintre ei, iar primii 50 care ajung la finish se clasifică pentru etapa următoare. Aceştia vor mai coborî o dată pe traseu, iar, pe acelaşi sistem, primii merg în runda următoare, până când se "epuizează" concurenţii şi se aleg învingătorii.