Orăşeni "pe sărite"

Încălzire pe lemne, case cu buda în curte şi lumină din lanternă. Aşa a ajuns Oradea ca în anul 2011 să-şi justifice orgoliul de municipiu de prim rang mai mult prin impozite decât prin confort.

După două decenii de extindere haotică, târgul de pe Crişul Repede suferă de boala unei urbanizări "pe sărite", în care centrul istoric scăldat în lumini de sărbătoare coabitează bizar cu uliţe neasfaltate rămase la stadii rurale şi cu cvartale de blocuri comuniste având aleile învăluite în beznă. Iar orăşenizarea e încă departe...

După lemne

Deşi pensionar, nea Ghiţă poate spune că încă mai lucrează cu jumătate de normă. Bărbatul pierde zilnic câte două ore, dimineaţa şi seara, să facă focul. "Dacă vrei căldură, pui pe sobă...", spune el resemnat.

Orădeanul locuieşte în buricul târgului, pe una din străzile din spatele cartierului Luceafărul, şi se încălzeşte cu lemn. Scump şi incomod. "O maşină de lemne, cam cât pentru o iarnă, costă 13 milioane de lei vechi. Dacă găsesc la banii ăştia! Că aici le iei din piaţă, nu e ca la ţară, din pădure", povesteşte bărbatul. În schimb, la fel ca la ţară, îşi crapă şi cară lemnele în casă. La fel fac sute de orădeni care locuiesc în buricul târgului, pe străzi precum Traian Moşoiu, Cuza Vodă sau Lungă, pe artere cum ar fi Calea Clujului sau Dragoş Vodă ori în zonele de case din Ioşia, Velenţa, Seleuşului sau Iorga.

"Nu se extinde!"

Sistemul de termoficare al Electrocentrale deservea anul trecut 141.000 de orădeni. Asta înseamnă că 30% din populaţie se încălzeşte pe lemne. Şi aşa se va încălzi şi-n continuare! "Deocamdată nu se pune problema extinderii reţelelor. Prioritatea noastră este să punem la punct sistemul existent", spune Daniel Ţigan, directorul de termoficare al Electrocentrale.

Motivul e simplu. CET pierde pe conducte cam 40% din agentul termic, iar creşterea debitului ca urmare a extinderii reţelelor ar majora pierderile şi mai mult. "La fiecare gigacalorie vândută cu 261 de lei, CET-ul pierde cam 12 euro. Să extinzi reţelele ar fi curată nebunie!", spune Marcel Boloş, şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională din Primărie, care a gândit proiectul de reabilitare a CET-ului.

Pentru diminuarea pierderilor, municipalitatea va înlocui, pe bani europeni, 12 kilometri din reţelele magistralei M1 din zona Dacia şi M3 din zona Decebal-Vladimirescu. Investiţia, deşi se ridică la 20 milioane de euro, va elimina doar o parte din scurgerile de pe reţea. Nu de alta dar, vechi de trei decenii, reţelele secundare "puşcă" precum gheizerele. De 449 de ori numai anul trecut!

Gazul, un vis îndepărtat

În plus, Boloş spune că extinderea nu trebuie făcută oricum. "Un kilometru de conductă costă 150.000-200.000 euro. Dacă nu poţi recupera investiţia în 15 ani, nu merită s-o faci", zice directorul. Asta nu înseamnă, însă, că orădenii care se încălzesc cu lemne vor fi abandonaţi. Primăria va împărţi anul viitor oraşul pe zone de încălzire, păstrând la CET cartierele de blocuri şi vatra veche a oraşului, şi arondând la Distrigaz Vest zonele de case.

Firma a concesionat în 2004 de la Ministerul Economiei distribuţia de gaze naturale în Oradea pe 49 de ani, obligându-se ca până în 2007 să acopere tot oraşul cu o reţea de 300 kilometri de conducte. În 2011 lucrările aflate abia la jumătate s-au oprit. Pe fondul crizei şi din cauza pierderii consumatorilor industriali, Distrigaz a rămas fără bani pentru extinderea reţelelor. În schimb, a "ghicit" un sistem prin care împarte investiţia cu clienţii: firma se ocupă de proiect, autorizaţii şi conducte, iar clientul sapă şi apoi acoperă şanţul, cu prietenii sau cu o firmă autorizată.

Chiar şi aşa, doritorii nu se prea înghesuie. "De unde să am bani de săpat şanţuri şi cumpărat instalaţii pe criza asta? Sunt bucuros dacă pot asigura copiiilor ce le trebuie", spune Dorel, un orădean a cărui familie se încălzeşte tot cu lemne.

O apă şi-un pământ...

Dacă străzile rămase fără termoficare mai au de aşteptat, cele fără apă, canalizare sau iluminat public vor fi transformate anul viitor în şantiere. Compania de Apă Oradea a atras prin proiectul Aparegio finanţări de 102 milioane euro pentru reabilitarea şi extinderea reţelelor din Zona Metropolitană Oradea, Beiuş şi Tinca. Directorul CAO, Ovidiu Gavra, declara la semnarea contractului că investiţia va elimina discrepanţele între diferitele zone ale Oradiei, ridicând la 99% gradul de acoperire cu reţele de apă şi canalizare.

De anul viitor vor fi înlocuite, spre exemplu, reţelele vechi din zona de case a cartierului Ioşia, făcând posibilă, pentru prima dată, asfaltarea străzilor, şi concomitent vor fi extinse conductele până în cartierele noi, cum ar fi Grigorescu şi Tineretului. Nu de alta, dar orădenii care au investit aici bani grei în locuinţe noi să aibă măcar confortul minim...

Să se facă lumină!

În ciuda feeriei care inundă noaptea centrul oraşului, zonele periferice şi cartierele muncitoreşti sunt încă scăldate în beznă. Statisticile arată că prin extinderea haotică a oraşului, gradul de acoperire cu iluminat public a coborât la 56%. Cel mai mic din ţară!

Ca să facă lumină, Primăria a încheiat anul trecut cu Luxten un contract de 25,5 milioane de lei pentru înlocuirea iluminatului vechi de 40 de ani din cvartalele de blocuri şi extinderea în cartierele noi. În 2011 firma a extins reţeaua existentă în cvartalele din Rogerius şi Nufărul unde, din raţiuni de economie prost înţeleasă, nu s-au pus becuri încă de pe vremea lui Ceauşescu, iar anul viitor se anunţă extinderea în carierele Grigorescu, Soarelui, Tineretului ş.a.

Indiferent că e vorba de termoficare, gaz, apă, canalizare sau iluminat public, operatorii au ordin să atace cu prioritate zonele intens populate. Ca orădenii să-şi dea seama că stau la oraş şi altfel decât după gălăgie şi aglomeraţie...

LA ALŢII LOGIC, LA NOI OCHIOMETRIC
Un PUG prea îndepărtat

Numărul mare de străzi fără apă sau termoficare are o explicaţie simplă: intravilanul oraşului s-a dezvoltat mai repede decât reţelele operatorilor de servicii. În străinătate, acest lucru ar fi imposibil. "Afară, dacă vrei să construieşti într-o zonă fără utilităţi, primeşti autorizaţie doar după ce te obligi să le introduci pe banii tăi", spune Ramona Brie, reprezentantul unui dezvoltator imobiliar cu afaceri în Spania.

Antonio Sargenti (foto), corespondent consular al Italiei în Bihor şi Satu Mare, spune că în ţara sa nici nu se pune problema ca oraşele să se dezvolte haotic. "Cel care alege în ce zonă se vor dezvolta construcţii civile sau industriale este Consiliul Municipal. Terenul nu se dă, însă, oricum. Primăria e obligată prin lege să aducă utilităţile iar eu, când merg să-l cumpăr, plătesc pentru ele o sumă în plus, în funcţie de mărimea parcelei", spune Sargenti.

În 2008, Consiliul Local Oradea a adoptat o hotărâre similară, prin care cei care introduc suprafeţe de teren în intravilan se obligă să le şi construiască utilităţi, dar aceasta nu a apucat să fie aplicată. Extinderile au fost blocate un an mai târziu, când municipalitatea a licitat noul Plan Urbanistic General (PUG). Lucrarea va fi gata abia la sfârşitul anului 2012 şi va constitui legea de bază pentru dezvoltarea oraşului.