Ziua copiilor, nu a părinților

De Ziua Îndrăgostiților vezi cupluri romantice și doamne elegante cu flori în mână. Asta nu le împiedică însă ca a doua zi, după flori, să primească și ceaiul. De 1 Decembrie umplem Facebook-ul cu „La mulți ani, dragi români!”, dar în restul timpului ne veștejim patria și neamul. Cam așa e și cu Ziua Copilului. Îi umplem cu jucării de 1 iunie, iar în restul timpului pe unii doar cu cucuie, mulți văzând în copilași doar sursa de bani din alocație.

M-am bucurat că ziua celor mai mici orădeni a fost serbată concomitent în Piața Unirii, în Parcul 1 Decembrie și la Cetate. Fiind zi liberă, aglomerația a fost uriașă, iar cozile pe măsură. În Piața Unirii era un adevărat infern, claxoane, sirene și buzere făceau un zgomot de nedescris. Spre disperarea adulților și extazul celor mici.

În Cetate, părinții au fost nevoiți să stea la cozi serioase pentru ca odraslele să ajungă la locurile de joacă. Dar copiii s-au simțit bine; avea cine să umble după bilete, că doar ei erau sărbătoriții.

Oricâte locuri de joacă sau tonete cu dulciuri s-ar fi pus, tot ar fi fost nemulțumiri, la cât popor a circulat prin zonă. Doar dacă s-ar fi apelat și la soluția cu extinderea în șanțul Cetății, poate că atmosfera ar fi fost mai degajată. Sunt convins că, la ce dever mare a fost, proprietarii de tiribombe și tobogane și-au amortizat deranjul în câteva ore.

Mă întreb de ce Primăria, care caută soluții să anime Cetatea, nu are în vedere o investiție într-un mic parc de distracții, care se poate amortiza în scurt timp. Un mic orășel al copiilor, cu caracter permanent, că tot l-am amânat sine die pe cel din cartierul Nufărul, ar spori mult atractivitatea în zonă. Nicio soluție nu trebuie neglijată dacă vrem ca Cetatea să prindă viață.