Un oraș plin de „locali patrioți”

În 2018 a apărut manualul „Călător prin istoria orașului,” carte menită să-i informeze pe junii orădeni, și nu numai, despre istoria locurilor natale. După istoria propriei familii, copiii trebuie să învețe istoria locului în care s-au născut, apoi pe cea a patriei, a Europei și a mapamondului.

Studiul acestei istorii locale este opțional și, până acum, doar două clase au ales materia respectivă. Lăudabil este că, începând din viitorul an școlar, 13 unități de învățământ, cu 20 de clase, au decis să se aplece asupra istoriei orașului.

Dacă ar fi după mine, cred că această materie nu ar trebui să fie opțională, ci obligatorie. Doar prin studierea poveștii numite Oradea tinerii pot să-și dea seama în ce zonă fabuloasă au avut norocul să se  nască. Doar așa pot deveni, vorba unui influent și pitoresc personaj al anilor 2000, „locali patrioți”, sau mai pe românește: „patrioți locali”.

Studiile arată că în locurile unde trăiesc mai multe etnii, unde multiculturalismul este mai pregnant, unde există strânse relații interconfesionale, oamenii devin mai deștepți, mai destupați și, implicit, mai eficienți.

Dacă tot ies elevii din clase să-și cunoască urbea, poate n-ar strica să valorifice și filonul confesional. Indiferent de religie, elevii să ia parte la slujbe, prin catedrale catolice sau reformate, prin biserici ortodoxe, case de rugăciuni neoprotestante sau sinagogi.

Ar fi bine să lăsăm de-o parte țâfna celor care le cer maghiarilor să vorbească românește, oricum maghiarii de aici ne cunosc limba, și să acceptăm să învățăm și noi un minimum de cuvinte în maghiară, măcar ca formă de respect față de concetățenii noștri. Nu văd de ce un elev român n-ar asimila suficient de multe cuvinte să poată invita o tânără maghiară la o cafea sau să poată conversa cu colegul de echipă atunci când joacă în deplasare dincolo de Carpați.

Nu mi-aș dori ca Oradea să aibă tristețea Sibiului lipsit de sași, a Timișoarei fără sârbi sau a Clujului inundat de puhoaie care fac să-i anuleze identitatea. De aceea, călătoria prin istoria orașului trebuie și putem să o facem numai împreună, cu toții, toate etniile și toate confesiunile.