Despre munca în folosul comunităţii III: O aberaţie legislativă

Săptămâna trecută am prezentat istoricul aplicării muncii în folosul comunităţii în România şi am arătat, că, deşi potrivit ultimelor modificări legislative, această măsură poate fi aplicată astăzi fără a mai avea nevoie de acordul persoanei sancţionate, totuşi, executarea efectivă a acestei măsuri este imposibilă. Astăzi am să explic de ce.

În concret, dacă înainte contravenientul se putea sustrage de la aplicarea sancţiunii, în condiţiile legislative actuale, el se va putea sustrage de la executarea acesteia. Astfel, în situaţia în care contravenientul căruia i s-a aplicat prin hotărâre judecătorească sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii nu se prezintă, cu rea voinţă, la executarea sancţiunii, articolul 21 al Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 reglementează posibilitatea înlocuirii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii. Or, în prezenţa acestei reglementări ajungem practic la un cerc vicios - astfel, spre exemplu, un contravenient refuză să achite amenda contravenţională iar instanţa, constatând lipsa posibilităţilor materiale de achitare a amenzii, dispune înlocuirea acesteia cu muncă în folosul comunităţii.

Luând o medie de câteva sute de dosare de acest tip pe instanţă înmulţind acest număr de dosare cu numărul de judecătorii din România, ajungem la o cifră ameţitoare de dosare care încarcă inutil rolul instanţelor de judecată şi care nu fac altceva decât să consume din bugetul statului şi aşa afectat de criză. Contravenientul nu se prezintă să execute această sancţiune iar instanţa o înlocuieşte... cu amenda!!!

Admiţând că o bună parte dintre cei cărora li s-a aplicat sancţiunea nu se vor prezenta pentru a o executa şi neavându-se alte instrumente de contrângere se va recurge la dispoziţiile art. 21 al Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 în sensul înlocuirii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii, formându-se astfel, la nivel de ţară alte câteva mii sau zeci de mii de dosare care vor avea acest obiect şi, implicit, se vor cheltui alte fonduri bugetare aiurea.

Or, atât timp cât o sancţiune nu îşi va putea produce efectele, este evident că încrederea cetăţeanului în actul de justiţie nu are cum să fie ridicată.