Tânărul dispărut acum 22 de ani de acasă s-a întâlnit cu mama lui la Oradea (FOTO / VIDEO)

Întâlnire emoţionantă sâmbătă dimineaţă la Oradea. Constanţa Tudor, o mamă care timp de 22 de ani şi-a căutat fiul în disperare, a venit în oraşul de pe Criş să îşi revadă copilul.

Băiatul se numeşte Dan Dumitru Enache şi a dispărut de-acasă din Bucureşti în 1988, când a fost lăsat de o mătuşă să se joace cu copiii, în stradă. A fost găsit la scurt timp în Gara Oradea, ajungând la Căminul Spital de la Cighid, iar acum locuieşte într-un apartament al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor.

"Când l-am văzut, l-am recunoscut. Seamănă cu mine şi am ştiut că e el. De atâta vreme, nici nu credeam că o să îl mai revăd vreodată", le-a povestit femeia ziariştilor. "Îi plăceau foarte mult trenurile. Eu eram la serviciu, iar el s-a urcat într-un tren care l-a adus la Oradea. Credea că îl va aduce înapoi", spune ea.

Emoţionat, încă de cum a văzut-o, Dan a luat-o în braţe şi nu mai conteneşte să o pupe. Nu i-a putut povesti prea multe mamei, pentru că are dificultăţi în vorbire, dar bucuria din ochi i se citeşte. "Ştiam că o să o revăd. Am visat", articulează Dan, cu greu.

Regăsirea celor doi a început în septembrie 2009, când reprezentanţii DGASPC au fost contactaţi de Poliţia Bihor, care a cerut detalii despre caz după ce o poliţistă de la Buzău a sesizat, căutând în arhivele IGPR, că o persoană cu identitate necunoscută, Dan Dan, aflată în Bihor, seamănă destul de mult cu un copil dat dispărut în 1988 din Bucureşti. Testul ADN a dovedit, pe 13 iulie, că Dan şi Constanţa sunt mamă şi fiu.

Din cauză că e şomeră, femeia, care locuieşte în localitatea Pietrele, Giurgiu, din bunăvoinţa unor cunoştinţe, nu avea bani să ajungă la Oradea, să îl vadă, iar impresionată, o televiziune centrală a ajutat-o. Până duminică, când trebuie să se întoarcă acasă, ea şi copilul ei vor povesti cât pentru cei 22 de ani în care au fost despărţiţi.

"O să-i spun de toate nebuniile pe care le făcea. Nu rămân aici cu el, pentru că nu vreau să-i stric viitorul, iar viitorul lui e aici. În Giurgiu nu ar avea cum să îşi găsească de lucru. Poate în curând o să mă facă bunică", speră mama, copleşită.

Dan are acum 30 de ani. A urmat cursurile Şcolii Profesionale George Bariţiu, profilul-zidărie, iar din 2004 e angajat la o firmă de construcţii. Ambiţios şi sârguincios, tânărul se gândeşte ca la toamnă, când va avea concediu, să îşi viziteze mama.

Nu ştie însă dacă vrea să îşi cunoască şi tatăl, deoarece acesta l-a părăsit încă de mic pe el şi pe Constanţa. "Nici nu îmi amintesc de el", spune Dan..

Totuşi, în toamnă, afirmă el, va reveni la numele pe care îl avea de mic copil, pe care-l poartă după tată: Dan Dumitru Enache. "Când a sosit raportul ADN, mi-a zis că numele de "Dan Dan", nume care i s-a dat după ce a ajuns în centrele noaste, pentru că aşa spunea el că îl cheamă, trebuie să dispară şi că pe el îl cheamă Dan Dumitru Enache", afirmă Adrian Tonceanu, instructorul de educaţie din cadrul DGASPC, care îl monitorizează pe Dan.