Oradea, oraşul pariurilor pierdute?

Dacă Oradea ar fi în Marea Birtanie, unde se pune pariu pe orice, am avea o listă destul de lungă care să-i atragă pe cei care-şi încearcă norocul. Sigur că nu ne-ar interesa în ce an va muri de supradoză nu ştiu care star rock sau ce sex vor avea puii căţeluşei răposate Regine, dar mai mult ca sigur că pe probleme de infrastructură s-ar paria la greu.

Sunt multe lucruri ce trebuie făcute în Oradea şi de care nu s-a atins nimeni de zeci de ani. Aşa că o întârziere de un an, doi, nici n-ar mai trebui să conteze, ţinând cont de capacitatea administraţiei locale, de legislaţia jenantă în domeniul licitaţiilor sau de mobilizarea şi cuvântul constructorilor. Numai că atunci când provocarea este ca investiţiile să se facă din banii de la UE şi nu din bugetul Primăriei, miza devine foarte mare.

Cred că un subiect bun de pariu ar fi să vedem câte firme vor contesta tronsonul de autostradă Chiribiş - Suplacul de Barcău, după ce licitaţia la tronsonul Biharia - Chiribiş a fost la rândul ei trimisă la reanalizat. Sau când vor începe efectiv lucrările la autostrada din Bihor şi dacă aceasta va fi gata înaintea metroului din Cluj.

Eu n-aş paria că terminalul de la Aeroport va fi gata la sfârşitul anului. Şi asta nu pentru că lucrează la el un constructor incapabil, ci pentru că efectiv sunt nişte limite tehnice care nu pot fi depăşite. Noul terminal, făcut pe vremea binomului Pastor-Mang, o băşcălie de clădire amplasată în câmp, cu o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, a fost terminată cu circ, cu ameninţări şi penalizări în aproape 3 ani.

Acum e vorba de un terminal practic nou, de 12.000 de metri pătraţi, care nu presupune doar clădirea, ci şi o infrastructură de reţele destul de complicată. Eu le ţin pumnii edililor dar, chiar dacă se vor face toate achiziţiile de materiale până la 31 decembrie, ca să cheltuie cât mai mulţi bani, probabil că tot vor mai rămâne lucrări de finalizat, acestea din urmă pe buzunarul orădenilor.

Deşi vedem aproape lunar rapoarte despre stadiul pasajelor din centru Civic, lucrurile nu se mişcă chiar cum ar trebui. Cel puţin la pasajul de lângă Piaţă lucrările se desfăşoară cu încetinitorul, iar puţinii muncitori rătăciţi prin imensitatea gropilor nu ne dau prea mari speranţe că vom scăpa de şantiere la anul. Cu toate că în zona Catedralei se lucrează vârtos, constructorii nu vor sau nu au capacitatea de a ataca investiţia concomitent şi dinspre Parcul 1 Decembrie.

Chiar dacă unii - din motive personale sau electorale - se vor bucura că edilii vor pierde pariul cu şantierele, până la urmă cei păgubiţi vom fi noi, toţi orădenii.