Noii arhitecţi din Oradea

De câte ori se apropie campania electorală, cei 200.000 de arhitecţi orădeni se reactivează, şi aşa aflăm pentru a nu ştiu câta oară că spânzurătorile montate acum patru ani în centru sunt hidoase, cutia de conserve din staţia de tramvai e horror, iar cârciuma nou deschisă nu se simte mai bine nici ea. Trăim în epoca "mai bine să nu se facă nimic decât să se facă prost". Dacă nu se face prost, se face cu întârziere. Iar dacă se face bine şi la timp, banii puteau fi folosiţi în cu totul altă parte.

Lucrările făcute sunt departe de a fi perfecte sau de a mulţumi pe toată lumea. Numai că, atenţie, absolut tot ce s-a proiectat şi executat poartă semnătura unor arhitecţi. Ştiu că e complicat pentru ei să facă un compromis între "prostiile" beneficiarului şi regulile arhitecturii, pentru că cel care plăteşte comandă "muzica". Dar există o limită până unde arhitecţii pot merge fără să-şi bată joc de meserie.

Vă amintiţi că pentru mobilarea spaţiului de deasupra parcării din strada Independenţei s-a organizat un concurs internaţional sub egida Ordinului Arhitecţilor. Toate bune şi frumoase până când Primăria a constatat că onorariul Somităţilor era mai mare decât al câştigătorului concursului. Abia când biştarii nu au mai venit, ne-a fost dat să auzim că tema nu e corect expusă, că timpul e prea scurt şi că, în general, suntem nişte fraieri şi pe ei să nu contăm.

Se fac multe compromisuri atunci când proiectele importante intră la avizare, pe principiul "îţi dau semnătura, dar ai şi tu grijă de viitorul meu proiect". Păi, dacă tot sunt dispuşi arhitecţii să cadă la pace, poate n-ar strica să-şi pună mintea şi talentul la contribuţie ca să refacă ce-i greşit şi să repare ce-i stricat, asta cu condiţia ca şi beneficiarul, în cazul de faţă Primăria, să admită că nu toate-s roz.