Grigorescu, un cartier cu nemulţumiţi

Cartierul Grigorescu din Oradea a avut o naştere grea şi o copilărie nefericită. Acum, când se apropie de majorat, vrea să se prezinte la bal în haine de gală, numai că Primăria cea rea îi pătează stofa.

Acum mulţi ani, un dezvoltator le-a pus la dispoziţie viitorilor locatari din Grigorescu nişte pământ. Nu tu drumuri, nu tu utilităţi, dar, comparativ cu alte zone, la preţuri mai mult decât rezonabile. Era pe vremea când orice neica dezvoltatorul păcălea locatarii, după care-i punea să reclame la Primărie că au condiţii de Evul Mediu.

În tot acest timp, cei care preferau zone mai centrale, atinse de utilităţi şi asfalt, dădeau o grămadă de bani pentru un petic de teren pe care să-şi facă casă. Ţin minte că atunci când a venit Ilie Bolojan primar, chiar s-a revoltat de tertipurile dezvoltatorilor şi a ameninţat că nu va face niciun drum pe acolo, până nu va asfalta toate străzile vechi ale oraşului.

Între timp, lucrurile s-au mai calmat, utilităţile au început să vină şi în Grigorescu, iar Primăria, din bani tuturor orădenilor, a investit în cartier nişte sume pe care în mod normal trebuia să le cheltuiască dezvoltatorul. Treptat a apărut şi asfaltul, iar acum se fac drumuri mai multe, ceea ce va da nu doar o altă faţă cartierului, ci şi un alt preţ caselor şi terenurilor rămase încă neocupate.

Şi totuşi, o parte dintre locuitori sunt nemulţumiţi pentru că şantieriştii produc deranj. Cum încă nu s-a inventat nici asfaltare in vitro, nici săpături în eprubetă, este evident că apare un disconfort în zonă.

Oameni se plâng că nu mai au acces în curţi şi case, că trebuie să suporte timp de câteva luni zgomotul şantierelor. Ehei, dacă astfel de deranj s-ar fi făcut pe dealurile Oradei, unde se aşteaptă de sute de ani asfaltul, riveranii nu doar că n-ar fi făcut scandal, ci i-ar fi întâmpinat pe şantierişti cu pâine şi sare. Şi, evident, cu pălincă.

Dacă cineva ar fi avut dreptul să se plângă de veşnicia şantierelor, aceştia ar fi fost locatarii din zona străzii Armatei Române care au tras o iarnă şi o primăvară în nămol până la gât.

Nemulţumiţii din Grigorescu în curând vor locui într-un cartier ţiplă, cu şosele asfaltate la marele fix. Atunci nu vor mai avea motiv să se plângă că nu-şi pot băga maşinile în curte. Chit că probabil acestea vor staţiona tot în faţa caselor, pentru că tradiţia lăsării cociei în faţa căputului nu dispare decât după două-trei generaţii.