Comisarii din Cultură

Pentru cei care nu știu, există o Comisie Zonală de Monumente Istorice, cu specialiști din Bihor, Maramureș și Satu Mare, care taie și spânzură când e vorba de modificări prin centrul istoric al târgului. Respectiva comisie a respins proiectul Primăriei Oradea cu privire la refacerea Corsoului, cel privind transformarea străzii Dunărea în pietonală și cel legat de construirea unui pasaj subteran între străzile Decebal și Tudor Vladimirescu.

Soluția pentru Corso nu a fost pe placul onor comisiei pentru că a fost „decât” o singură variantă, nu trei. De ce trei și nu 33, nu ne pot spune culturnicii din Maramureș și Satu Mare, care, evident, știu mai bine decât noi ce e potrivit pentru Oradea. Pentru celelalte proiecte au mai solicitat o grămadă de hârtii și studii.

Nu e rău că se încearcă o reglementare a amenajărilor în zonele istorice. Dar mă întreb unde era Comisia asta când, acum 15 ani, s-a pus pe Corso un pavaj din materiale chinezești și corpuri de iluminat care acum sunt ca niște orbite goale.

Ar fi păcat ca astfel de comisii să se transforme în frâne pentru proiectele lansate de administrația publică. Comisia Națională de Monumente a ținut doi ani proiectul Pieței Cetate și al parcării de la Catedrală, fără să dea nicio rezoluție, iar lucrurile au început să se miște doar când Primăria a amenințat că intentează proces și cere despăgubiri.

Comisarii din Cultură care ajung în posturi de decizie ar trebui să renunțe la statutul de birocrați care promovează exclusiv proiecte ale arhitecților „agreați”. Iar cei din Primărie nu au decât să livreze documentele solicitate, măcar așa vor vedea pe propria piele cum e să-l trimiți la plimbare pe contribuabil pentru că a îndrăznit să vină la ghișeu fără celebrul dosar cu șină.