Cetatea. Un spațiu veșnic pustiu

A trecut perioada de 5 ani în care nu puteam face mare lucru în Cetate din cauza unor legi idioate sau prost interpretate. Acum depinde numai de noi să dăm viață Cetății în care s-au investit o grămadă de bani europeni.

Din păcate, activitatea de animare a spațiului este dată, tot din motive birocratice, nu celor de la APTOR, ci Direcției Patrimoniu Imobiliar. Adică unora care sunt obișnuiți să dea oameni afară din case în vederea exproprierii, nicidecum să atragă meșteșugari în fortăreață.

Sunt sceptic că funcționarii cu mânecuțe ai domnului director Lucian Popa vor reuși să schimbe lucrurile, din moment ce au avut nevoie de doi ani să facă un banal caiet de sarcini care să reglementeze modalitatea de exploatare a mașinuțelor pentru copii din parcuri. La final s-a constatat că mintoșii de la DPI n-au făcut decât să distrugă respectiva activitate, din prostie sau doar din incompetență.

Dacă în continuare edilii se vor mulțumi să aplice niște regulamente de ei create, care n-au nicio legătură cu realitatea, și puținii meșteșugari care mai subzistă în spațiile puse la dispoziție în Cetate vor dispărea. La fel cum a plecat și un investitor care dorea să facă o berărie: a optat pentru Cluj pentru că la noi cerințele birocratice deveneau aberante.

Știu că nu-i ușor să muncești și la stat, cum face domnul director Popa, și la privat, cum face același domn Popa. Șefii acestuia ar trebui să se decidă dacă e normal ca, în pauzele de la spălătoria sa de mașini, omul să se ocupe de destinele Primăriei, sau să găsească un alt liberal de excepție pentru a-i prelua postul.

La cum merg acum lucrurile în Primărie, nu șantierele din fața Catedralei fac ca Cetatea să fie pustie, ci modul rigid de abordare a relațiilor administrație-sector privat.