Accident sau neglijență? Cazul șocant al băieţelului de 6 ani din Oradea care a murit înjunghiat de sora lui de 7 ani

Un copil ucis de alt copil, din joacă. S-a întâmplat în Oradea, povestea răvășitoare ieșind la suprafață zilele trecute, când Judecătoria Oradea a pronunţat primul verdict în cazul şocant al băiețelului de 6 ani din Oradea care, în vara lui 2020, a murit după ce a fost înjunghiat mortal în zona inimii. 

Hotărârea instanţei dezvăluie că fapta a fost comisă tot de un copil, cu doar un an mai mare, dar şi că, pentru cele întâmplate, procurorii le consideră responsabile pe mama şi pe bunica micuţilor, care erau acasă cu cei doi, în dramaticul moment, şi nu i-au supravegheat. 

S-au certat pe o minge

Tragedia s-a produs în seara de 17 iulie 2020, în Oradea, în locuinţa unei familii din cartierul Velenţa, pe strada Mareşal Alexandru Averescu. În singura declaraţie oficială dată pe marginea cazului, prim-procurorul de la acea vreme al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, Alin Leucea, lansa încă din start ipoteza că băieţelul ar fi putut fi înjunghiat accidental de un copil mai mare. De către cine şi în ce circumstanţe nu a spus, iar ulterior procurorii nici nu au mai revenit cu detalii. Peste caz s-a lăsat tăcerea. 

Cercetările au continuat, însă, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, care, în decembrie anul trecut a decis să trimită în judecată două persoane, considerate de procurori vinovate pentru tragedie: pe mama şi pe bunica celor doi copii, ambele acuzate de ucidere din culpă.

Băieţelul, după cum dezvăluie acum documentele procesului, consultate de BIHOREANUL, a fost victima surorii de 7 ani, cu care se juca într-o cameră, în timp cei doi fraţi mai mari erau în curte, iar mama şi bunica lor se închiseseră într-o cameră alăturată, ca să poată vorbi la telefon cu tatăl micuţilor, aflat la muncă în străinătate.

Copilul a luat o minge şi a refuzat să i-o dea surorii sale, care s-a supărat. Fata s-a dus în bucătărie şi a luat un cuţit, cu care a vrut s-o spargă, dar micuţul a venit spre ea, căzând în cuţitul pe care fetița îl ţinea în mână. Copilul a fost transportat la spital, dar nu s-a mai putut face nimic. Lama i-a atins un vas mare de sânge şi, cu tot efortul medicilor, a murit după câteva ore. 

Pentru că avea doar 7 ani când s-a produs tragedia, fetiţa nu răspunde penal, însă procurorii au fost de părere că micuţul ar fi fost în viaţă dacă cele două femei i-ar fi supravegheat pe copii. Totodată, anchetatorii îi impută bunicii şi alte neglijenţe: că ar fi lăsat cuţitul la îndemâna copiilor, dar şi că, după ce nepotul ei a fost transportat la spital, a făcut curat în casă, ştergând astfel urmele faptei...

Bunică fără vină

Procesul celor două femei a început în februarie 2023, iar pe 14 iulie instanţa a pronunţat verdictul, cu totul altul decât s-ar fi aşteptat procurorii. Căci, în timp ce anchetatorii solicitau condamnarea mamei şi a bunicii pentru neglijenţa lor, instanţa a decis că cei doi copii erau la o vârstă la care nu se mai impunea să fie supravegheaţi continuu şi, în plus, chiar dacă ar fi fost de faţă, nu este sigur că puteau preveni tragedia. 

Concret, în cazul bunicii, judecătorul a reţinut că nu avea obligaţia de supraveghere a minorilor, întrucât, potrivit Codului Civil, această îndatorire este doar a părinţilor, or mama copilului se afla în locuinţă; iar acuza că ar fi lăsat cuţitul la vedere nu a fost dovedită, în condiţiile în care toate mărturiile au arătat că ţinea tacâmurile totdeauna în sertarul de sub blatul mesei de bucătărie. 

„Din probatoriul administrat în faţa instanţei, mai cu seamă din depoziţia minorei, care datorită vârstei la care s-a petrecut fapta nu avea capacitatea intelectuală de a construi variante alternative de descriere a modului în care s-a produs fapta, rezultă cu certitudine că bunica nu a lăsat cuţitul la îndemâna copiilor, ci l-a ţinut în încăperea destinată unui astfel de obiect, în bucătărie, în sertarul cu tacâmuri, procedând în modul în care procedează toate familiile cu copii”, se precizează în hotărârea judecătorească.

În ce priveşte acuza că bunica a şters urmele de sânge, îngreunând cercetările, instanţa a hotărât că a făcut-o fără vreo intenţie ascunsă. Femeia nu avea cum să ştie că nepotul ei va muri la spital, căci „speranţa oricărui părinte sau bunic este aceea că o minune îl va salva”, şi avea în casă mai mulţi copii, fraţii victimei, care erau în stare de şoc, iar urmele puteau să le provoace traume psihologice mult mai grave. 

„În condiţiile în care constant s-a susţinut că minora a fost cea care a avut în mână cuţitul în momentul în care victima s-a înţepat şi nu a existat vreo altă variantă susţinută de cineva, conduita bunicii şi acţiunile acesteia în sensul îndepărtării urmelor de sânge nu pot fi apreciate ca fiind săvârşite cu intenţia de a şterge urmele, de a îngreuna cercetările”, scrie în document.

Fără logică

Instanţa a exonerat-o şi pe mama copiilor, arătând că obligaţia de a-i supraveghea pe copii nu presupune supravegherea permanentă, cu prezenţă fizică, „ci trebuie adaptată vârstei copiilor care, la 6-7 ani, pot avea activităţi şi în absenţa părinţilor”. De altfel, cei doi minori s-au mai jucat şi în alte dăţi împreună, iar camera în care se aflau e situată chiar lângă cea în care femeile vorbeau la telefon cu tatăl micuţilor, a arătat judecătorul.

„Luarea de către minoră a unui obiect de uz casnic care există în absolut toate gospodăriile, obiect care se afla depozitat corect într-un sertar din bucătărie, nu poate constitui niciodată o inacţiune culpabilă unei alte persoane, inclusiv a părinţilor”, scrie în soluţia prin care cele două femei au fost achitate pe motiv că fapta lor nu este prevăzută de legea penală.

„În fapt, inculpatele nu au facilitat în niciun mod decesul victimei, decesul acesteia survenind în împrejurări care, în mod normal, nu presupun existența sau bănuiala rezonabilă a unei stări de pericol pentru integritatea corporală/viaţa minorilor care se jucau”, a decretat judecătorul.

Procurorii nu sunt de acord, însă, cu decizia.  Parchetul a şi atacat-o deja, urmând ca verdictul final să îl pronunţe Curtea de Apel Oradea. Rămâne de văzut cine cui îi va da dreptate...