Orădeanca de aur: Singura câştigătoare româncă a celebrului turneu de tenis de la Cincinnati e Magda Rurac

Ştiaţi că o orădeancă a fost campioana Europei la tenis? Dar că, fugită în America, a câştigat turneu după turneu, inclusiv pe cel de la Cincinnati, în a cărui finală a ajuns luna trecută şi Simona Halep? Cel mai probabil că nu.

În ciuda palmaresului impresionant, povestea Magdei Berescu, devenită ulterior Rurac, este aproape complet necunoscută, inclusiv în Oradea natală, unde şi-a început cariera ca simplu copil de mingi, pentru ca mai târziu să devină o celebritate a sportului mondial.

Copil de mingi

Magdalena Berescu s-a născut pe 11 iulie 1918 la Oradea. Chiar dacă ulterior a devenit o adevărată vedetă internaţională, despre copilăria şi tinereţea ei nu se cunosc prea multe detalii. Nu provenea dintr-o familie înstărită, fiind unul dintre cei 9 copii ai unui vânzător în tutungerie. Detaliul contează, căci a făcut cunoştinţă cu lumea tenisului, un sport nobil şi scump, din modesta postură de "culegătoare de mingi" la unul dintre multele cluburi de profil care existau pe atunci în Oradea Mare, începând să joace doar la vârsta de 14 ani, în 1932, după cum notează Radu Voia în cartea sa, "Tenisul de la A la Z". "În 1935, la vârsta de 17 de ani, Magda câştiga deja, alături de o altă mare jucătoare orădeancă, Lenke Ziszovits, campionatul României la dublu", spune profesorul de sport Ştefan Maroti. Rapida ascensiune i-a obţinut un loc la un club din Bucureşti, unde adolescenta s-a transferat în 1936, căsătorindu-se după trei ani cu o altă legendă a tenisului românesc a vremii, Vinicius Rurac.

Campioana

Cu o lovitură puternică, specifică pe atunci doar bărbaţilor, Magda Rurac a câştigat tot mai multe competiţii, devenind de opt ori campioană naţională (1939-1946) şi primind de două ori titlul de cea mai bună sportivă din România. Cel de-al doilea război mondial a influenţat puternic cariera soţilor Rurac, care nu au ieşit în acea perioadă la turnee europene ori internaţionale. Chiar şi aşa, în paralel cu tenisul, orădeanca şi-a dovedit talentul şi în alte sporturi, câştigând de mai multe ori campionatul naţional de tenis de masă, atât la simplu, cât şi la dublu. După 1944, Vini şi Magda Rurac au început să participe la turnee europene, cu mult succes. În semifinala unui turneu desfăşurat la Monte Carlo în 1947, de pildă, Magda a reuşit o victorie răsunătoare în faţa Paulinei Betz, care deţinea atunci titlul de la Wimbledon. În acelaşi an, a câştigat titlurile şi la turneele de la Nisa şi de la Cannes. Cumulate cu alte rezultate bune obţinute la Roland Gaross şi Wimbledon, dar nu numai, Magda a reuşit să urce pe primul loc în topul jucătoarelor europene şi pe poziţia a 7-a în clasamentul mondial.

Fuga în State

Desele deplasări peste hotare ale soţilor Rurac nu au fost văzute cu ochi buni de regimul comunist nu demult instalat la Bucureşti. În primăvara anului 1947, notează portalul de specialitate tennisforum.com, autorităţile i-ar fi cerut să se întoarcă în ţară, lucru pe care tenismena l-a şi făcut, în contextul în care se zvonea că Magda şi Vinicius se pregăteau să se stabilească în străinătate. În luna august a aceluiaşi an, după ce orădeanca mai jucase la Wimbledon şi la Roland Garros, unde a ajuns în sferturile de finală, un articol dintr-o publicaţie australiană, The Canberra Times, relata că cei doi au fost "descalificaţi pe viaţă" de Federaţia Română de Tenis. Motivul? Fugiseră din ţară. "Anunţul oficial spunea că după ce au părăsit Parisul nu s-au întors în România, ci s-au dus în Statele Unite", notau jurnaliştii australieni. Mulţi ani mai târziu, Vini Rurac îşi amintea cum el şi Magda au aşteptat speriaţi, ţinându-se de mână într-o cameră de hotel din Paris, veşti de la persoana care i-a ajutat să fugă în America prin Marea Britanie. Datorită legăturilor cu mai mulţi tenismeni americani celebri, peste Ocean soţii Rurac au fost primiţi cu braţele deschise, obţinând cetăţenia la începutul anilor ’50.

Revelaţie la 34 de ani

În paralel cu numeroasele victorii obţinute la turnee locale de tenis, în Statele Unite Magda a urcat rapid şi în clasamentul jucătoarelor de ping-pong, sport la care excelase, de altfel, şi acasă. Cele mai importante trofee au rămas, însă, cele adjudecate cu racheta, pe terenurile de zgură. În 1949, orădeanca a câştigat turneul de la Cincinnati, în a cărei finală a jucat recent Simona Halep, împotriva numărului 1 mondial, Serena Williams. Magda a fost aproape de a repeta performanţa în 1950 şi în 1951, când a ajuns din nou până în finală. În 1952, deşi avea aproape 34 de ani, a reuşit o performanţă remarcabilă, câştigând nu mai puţin de şapte turnee din SUA. La unul dintre acestea, desfăşurat la Miami, a învins-o pe mult mai tânăra Althea Gibson, în vârstă de 24 ani, care tocmai câştigase Wimbledonul.

Golful, o nouă pasiune

Stabiliţi în California, Magda şi Vini călătoreau des, inclusiv la turnee în Cuba şi Mexic, dar trei ani mai târziu, la vârsta de 36 de ani, orădeanca s-a lăsat de tenis pentru a debuta într-un alt sport pretenţios, golful, scria Los Angeles Times în martie 1954. Urmarea? A ajuns o concurentă redutabilă şi în această disciplină, câştigând mai multe turnee, iar în cadrul unei festivităţi a avut chiar onoarea de a-l cunoaşte pe preşedintele de atunci al SUA, Dwight Eisenhower. De altfel, fotografia înfăţişându-i pe cei doi este păstrată în colecţia unui român pasionat de tenis stabilit şi el în Statele Unite.

La fel ca în cazul primilor ani de viaţă, despre Magda Rurac se ştiu la fel de puţine după retragerea din sport. După ce a predat tenis la diverse cluburi pentru profesionişti, s-a mutat la New York, unde a şi încetat din viaţă în mai 1995, la vârsta de 76 de ani. Nimeni n-a aflat dacă soţii Rurac s-au mai întors în România după căderea comunismului şi nici dacă au avut copii. Cert este că Magda Rurac a impresionat, cândva, o întreagă lume sportivă cu talentul ei şi că "abecedarul" l-a deprins acasă, la Oradea...

ÎN TANDEM
As exterminat

Cu câţiva ani înaintea Magdei Rurac, topul naţional al tenismenelor fusese dominat de o altă orădeancă: Lenke Ziszovits, născută în 1909 la Petroşani şi stabilită aici în adolescenţă. În total, la simplu şi la dublu, aceasta a adunat nouă titluri de campioană a României, inclusiv unul alături de Magda, în 1935. Jucătoare a clubului CAO, Lenke a concurat la turnee din Austria, Ungaria, Grecia şi Turcia, unii afirmând că ar fi jucat în echipă de dublu mixt chiar şi cu fostul rege al Suediei, Gustav al V-lea, care practica tenisul de performanţă sub pseudonim. Destinul lui Lenke a fost curmat tragic în 1944, când tenismena a fost internată în ghetoul pentru evrei ridicat în jurul Sinagogii Ortodoxe din actuala stradă Mihai Viteazul, împreună cu fetiţa sa în vârstă de doar câteva luni. Ulterior, la fel ca marea majoritate a evreilor orădeni, au fost transportate la Auschwitz, unde au şi pierit.