Prefectura: Quod licet Jovi, non licet bovi!

Sau, ca să scutesc cititorii de efortul căutării traducerii dictonului latinesc - Ceea ce-i este îngăduit lui Jupiter (mai-marelui) nu-i este permis boului (celui mic). Cam asta e concluzia românului de rând când vede sarabanda înlocuirii unor prefecţi teoretic apolitici, nepartinici, cu alţi prefecţi, tot nealiniaţi politic şi neafiliaţi vreunui partid.

Pe lege, prefectul şi subprefectul sunt înalţi funcţionari publici ce-şi dobândesc această calitate din postura de funcţionari publici, în baza unei Hotărâri de Guvern, pentru a reprezenta acel Guvern, pentru a-i aplica politicile "în teritoriu", pentru a coordona (ce-o fi însemnând asta, nici ei nu ştiu concret) serviciile publice guvernamentale deconcentrate şi pentru a asigura respectarea legalităţii în judeţul de care răspund.

Practic, însă, în ultimele două decenii, prefecţii şi subprefecţii noştri au fost, la început, chiar şi membri de partid în timpul exercitării funcţiei, doar de câţiva ani, mai precis din guvernarea Alianţei DA, având interdicţia formală de a fi concomitent şi politicieni. Culmea e, însă, că în timp ce "înalţii funcţionari publici" ajung prefecţi şi subprefecţi la propunerea partidelor guvernamentale, continuând apoi să facă jocurile acestora, "micii" funcţionari publici, cei de rând, pot fi lesne şi aspru sancţionaţi cu demiterea din funcţia publică dacă îndrăznesc să-şi manifeste vreo simpatie politică.

Suntem din nou la ceasul schimbărilor şi, pe bună dreptate, ne putem pune aceleaşi întrebări ca acum patru, opt sau doisprezece ani. Suntem mulţumiţi de felul în care activiştii de partid ajung înalţi funcţionari publici, prefecţi şi subprefecţi? E corect să vină un Guvern care să-şi instaleze în fruntea prefecturilor propriii oameni, iar pe ai "celorlalţi" să-i facă, cică, inspectori guvernamentali plătiţi gras ca să nu facă nimic, doar să nu cârâie împotriva noii cârmuiri? E normal ca prefectul şi subprefectul să-şi folosească funcţia pentru a ataca, sub pretextul legalităţii, dar în realitate din interese de partid, hotărârile consiliilor locale care nu le convin? Ni se pare firesc că prefecţii şi subprefecţii demişi nici nu se plâng că sunt schimbaţi? Da, din nefericire da, pentru că şi ei ştiu cum au ajuns, la rându-le, pe funcţii.

Sunt întrebări la care, din nefericire, nici fosta, nici actuala Putere nu par dispuse să răspundă onest, în condiţiile în care premierul Victor Ponta tocmai a demis (cum avea, ce-i drept, îndreptăţirea legală să o facă) liota de prefecţi şi subprefecţi PDL-UDMR, înlocuindu-i, însă, nu cu funcţionari cu mânecuţe, ci cu "înalţi funcţionari" cu alte carnete de partid.

Dacă la întrebări de tipul celor de mai sus răspunsurile încă mai pot aştepta şi încă mai putem înghiţi ipocrizia, o altă chestiune va fi - curând - şi mai importantă: la fel se va întâmpla şi cu şefii "deconcentratelor"? Vor fi schimbaţi PDL-iştii şi UDMR-iştii cu pesedişti şi liberali, pe faţă? Dacă da, de pe acum mă şi gândesc ce rost mai are schimbarea sau dacă va fi cu adevărat o schimbare.