Noul cod penal. Amânarea aplicării pedepsei

Amânarea aplicării pedepsei este o instituţie nouă în dreptul penal românesc, aceasta nefiind prevăzută în vechiul cod penal. Ea "înlocuieşte" practic suspendarea condiţionată a executării pedepsei care era aplicată foarte des de instanţele penale.

Spre deosebire de suspendarea executării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o condamnare potrivit noului cod penal. Astfel, conform articolului 90 din noul cod penal, persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Este important, din acest punct de vedere, că persoanei căreia i se aplică amânarea executării pedepsei în urma săvârşirii unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice nu i se va anula permisul de conducere (întrucât nu se pronunţă o soluţie de condamnare) ci doar i se va putea suspenda dreptul de a conduce pe o durată de 3 luni.

Potrivit articolului 83 din noul cod penal, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Amânarea executării pedepsei nu se poate dispune când pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 7 ani.