Vulturi pe teren: Fostul rugbist Valentin Dat și soția lui încearcă să reînvie pasiunea orădenilor pentru rugby (FOTO)

A trecut aproape un deceniu de când Oradea nu mai are o echipă profesionistă de rugby, care să joace în competiţiile dedicate seniorilor, realitate cu care Valentin Dat, fost jucător al sportului cu balon oval, nu s-a putut acomoda. Susţinut de soţie, a pus bazele singurului club orădean care acum pregăteşte viitorii rugbişti, învăţându-i pe copii nu doar regulile sportului, ci şi pe cele de viaţă.

De la lupte, la rugby

Valentin Dat (42 de ani) a descoperit rugbyul în 1996, când a intrat în clasa a IX-a la fostul Liceu CFR. "În şcoală erau mulţi elevi rugbişti, iar în Oradea funcţionau două echipe bune. Era o emulaţie cu privire la acest sport", rememorează el. El avea 5 ani de experienţă în lupte libere şi n-a fost greu de convins să intre în echipa de rugby.

Când echipa s-a desfiinţat, din lipsă de bani, toţi juniorii au "promovat" forţat la o echipă de seniori, UAMT Oradea. "Noi aveam 17-18 ani şi am început să jucăm cu rugbişti de 25-27 de ani, de lotul naţional. A fost o trecere dură, dar ne-am acomodat, UAMT a promovat şi în prima ligă", zice Vali.

Ultima echipă pentru care a jucat a fost Spartan Oradea, înfiinţată de un fost coleg de echipă, Mircea Ţucudean, echipă care a performat în campionatul României, iar apoi în cel al Ungariei. În 2014, tot din lipsă de fonduri, "spartanii" au dispărut din lumea sportului. 

Parteneri de viaţă şi de "bancă"

Un an, Valentin a jucat pentru o echipă din Arad, mâhnit de soarta rugbyului orădean. "Mi-a spus că rugbyul moare în Oradea şi el nu poate sta nepăsător, vrea să înfiinţeze un club de juniori. I-am spus că sunt alături de el", zice soţia lui, Dora. Ea n-avea altă legătură cu acest sport decât prin partenerul ei de viaţă, dar asta nu i-a oprit să facă echipă bună. 

În 2015, Valentin şi doi prieteni de-ai săi, Silviu Agape şi Andrei Ailenei, au fondat Asociaţia Clubul Sportiv Vulturul Negru, pentru pregătirea copiilor dornici să descopere acest sport. Activitatea clubului este în răspunderea soţilor Dat, care, pe lângă joburile pe care le au - el inginer, ea chimistă - încearcă să nu lase rugbyul bihorean să moară. "Valentin antrenează copiii, iar eu îi ajut cu orice au nevoie, indiferent că este vorba de probleme logistice sau un sfat bun", spune Dora. 

În munca de tehnician, fostul rugbist aplică ceea ce a învăţat, de-a lungul anilor, de la antrenorii lui: Ştefan Szvercsak, Dumitru Ciobanu, Gheorghe (Titi) Frenţ şi Ştefan Csornai.

Le-au lărgit orizonturile 

Primii copii pe care soţii Dat i-au pregătit au fost cei de la şcoala din Tărian (foto), unde profesoara Delia Bondar (foto jos) juca deja cu ei rugby tag, o variantă non-contact a acestui sport, în care sportivii nu se plachează, adică nu se pun unii pe alţii la pământ, din dorinţa de a înscrie un eseu. 

Mulţi dintre elevii din Tărian sunt romi crescuţi în sărăcie şi fără perspectiva unui viitor strălucit, iar cei doi soţi le-au cumpărat echipamente şi i-au învăţat cum se joacă rugby. "Am încercat să-i scoatem din mediul lor, să le demonstrăm că pot face mai multe decât îşi imaginează", spune femeia.

Când clubul s-a mutat din Tărian la Oradea, ca să poată atrage mai mulţi sportivi, cei doi soţi nu i-au abandonat pe elevii de la ţară: pentru fiecare dintre cele două antrenamente săptămânale, îi aduc din sat cu maşinile personale, iar seara îi duc înapoi acasă. 

Adesea, soţii Dat le-au cumpărat copiilor din Tărian haine şi mâncare şi, pe lângă fair-play, îi învaţă şi reguli de conduită socială. "Le-am spus că nu putem schimba faptul că sunt romi, dar ei pot schimba percepţia altora despre ei, prin atitudinea lor", zice Dora.

Pentru unii dintre ei, lecţia a fost de folos. Deveniţi liceeni, la Oradea n-ar fi putut continua să joace, deoarece nu există grupe de vârsta lor, aşa că s-au mutat la Baia Mare, un centru de renume pentru rugbyul românesc. "Unul dintre ei este în echipa vicecampioană de anul trecut", se mândreşte Dora.

Planuri pentru un deceniu

În 2019, clubul Vulturul Negru număra aproape 60 de juniori, aduna tot mai multe trofee şi medalii, şi părea că nimic nu-i poate "placa" drumul spre performanţă. A venit însă pandemia, care a îngreunat antrenamentele, astfel că numărul copiilor s-a redus semnificativ.

Totuşi, cei doi soţi nu s-au dat bătuţi. Astăzi, clubul are aproape 40 de sportivi de toate vârstele. "Avem două grupe complete U8 (sub 8 ani - n.r.), grupă de U10, U12, U14. De la 14 ani în sus începe rugbyul cu 15 sportivi pe teren şi 7 rezerve, ceea ce e mai greu să adunăm", explică Vali. El speră că mare parte din copiii pe care îi antrenează alături de Silviu Agape şi Sebastian Erdei se vor ţine de acest sport. "Sper că în următorii 10 ani vom avea o echipă de seniori".

Majoritatea copiilor pe care îi antrenează sunt din Oradea şi comunele vecine. "Află de noi de la colegi, sau părinţii ne găsesc după ce au încercat alte sporturi. De exemplu, un copil mai dolofan, care la fotbal e ţinut pe banca de rezervă, este foarte bun pentru rugby. Eu le spun tot timpul că la rugby are loc şi cel înalt, şi cel scund, şi cel gras, şi cel slab", mai spune antrenorul. Un copil vine la antrenamente chiar din Arad, adus cu maşina de tatăl lui, convins de seriozitatea clubului orădean.

Şi fete, şi băieţi

Până la 14 ani, echipele de rugby pot fi mixte, astfel că "vulturi negri" sunt şi 4 fete. Deşi antrenamentele şi meciurile din acest sport pot părea dure, copiii punându-se unii pe alţii la pământ, la finalul confruntărilor rămân obligatoriu prieteni. "Disciplina este esenţială. Ştiu toţi că trebuie să ne respectăm colegii, adversarii, arbitrii", dezvăluie Vali regula de aur din ACS Vulturul Negru. 

Cu un palmares bogat, clubul a primit sarcina de a organiza un turneu regional, care va avea loc pe 25 noiembrie. Chiar dacă organizarea nu e deloc facilă, soţii Dat speră să găzduiască des competiţii, tocmai ca acest sport să prindă din nou rădăcini în Oradea. Numai că pentru asta au nevoie şi de un teren de sport adecvat, unde micuţii să poată juca în voie.

Deocamdată, "vulturii negri" folosesc, cu chirie, un teren privat de fotbal, din Episcopia. "Terenul de rugby este puţin mai lung decât cel de fotbal şi este obligatoriu să fie cu iarbă. Noi avem contact des cu solul, iar terenul sintetic este prea dur", explică Valentin. El speră că rezultatele juniorilor vor convinge autorităţile că Oradea merită să aibă şi un teren de rugby. Poate, aşa, oraşul îşi va regăsi pasiunea de altădată pentru acest sport...