Al IV-lea val al pandemiei - al tulpinei Delta şi al nevaccinaţilor - face prăpăd. Dacă până la începutul toamnei spitalele din Oradea primeau şi pacienţi din alte judeţe, acum abia au paturi pentru bihoreni. De altfel, cinci au fost transferaţi din Beiuş în Ungaria vecină pentru că aici nu mai erau locuri.
La o jumătate de an după prima incursiune în Spitalul Municipal, la Terapie Intensivă, BIHOREANUL a făcut o nouă vizită atât la ATI, cât şi în secţii "obişnuite", convertite pentru pacienţi Covid. Peste tot, oamenii suferă din cauza virusului despre care mulţi credeau că "nu există", iar acum simt cât rău le poate face...
"Treaba politicienilor"
Nimic nu mai e ca înainte. Nimeni nu-şi mai arată recunoştinţa faţă de "eroii din prima linie" cu mesaje patetice, gen "Totul va fi bine" ori "Mulţumim, doamna doctor". Nimeni nu le mai trimite cafea, apă, flori. Nici medicii şi asistenţii înşişi nu mai sunt capabili de entuziasme. S-au resemnat: victoria asupra pandemiei nu depinde de ei şi, oricum, Covidul a devenit statistică.
Miercurea trecută, înainte să intre în "şut", doi doctori făceau schimb de noutăţi în faţa Spitalului Municipal, conversaţia, la care a asistat şi BIHOREANUL, fiind lămuritoare pentru starea de spirit generală. "Azi noapte la 1 încă îmi suna telefonul. Cineva, care n-a vrut vaccinul gratuit, are plămânii varză. Un aparţinător m-a întrebat cum s-ar putea rezolva un transplant dacă va fi nevoie. Zicea că dă oricât. Altul s-a interesat de anticorpii monoclonali, made in Italy, ultima fiţă. S-a scris că italienii ne-au donat şi voia şi el, deşi trecuse de faza în care terapia putea avea efect", povestea un internist. "Pentru prima oară, de ieri avem pe ATI un copil de 14 ani. Azi noapte ne-au trimis încă unul, din Tulcea", l-a informat, la rându-i, un pediatru.
Niciunul nu vrea să-şi dea numele. Nu pentru că le-ar mai păsa de vechile acuze, că "omoară pacienţii în spitale", ci pentru că nu ar vrea, totuşi, să panicheze oamenii. "Să dea politicienii mesaje! Dacă ar avea curaj, ar lua singura măsură serioasă: un lockdown pe bune. Pe străzi să fie numai Poliţia, jandarmii şi Armata!", zice internistul.
"De ce ne chinuiţi?"
Încordarea se simte de cum intri în spital. Conducerea n-a vrut să-l reînchidă până a obligat-o realitatea, aşa că pe 8 octombrie unitatea a redevenit "bloc Covid". Valul IV a exclus orice alternativă: din 1 septembrie până spre sfârşitul săptămânii trecute, în Bihor s-a ajuns, de la 25 de noi cazuri Covid pe zi, la 400-500. În nici două luni, aproape 10.000 de bihoreni infectaţi şi 300 de morţi!
Echipa BIHOREANULUI nu a fost chiar ce lipsea. "Am discutat cu medicii să vedem pe ce secţii puteţi fi conduşi. Au avut cam aceeaşi reacţie: «De ce ne chinuiţi şi cu presa?». Ar vrea linişte", spune managerul Laurenţiu Chiană (foto), între telefoane date pentru a dispune noi măsuri organizatorice ori pentru a afla "situaţia paturilor". Deloc roz, de altfel. "Toate paturile, şi le-am suplimentat la 364, sunt ocupate", zice el.
Zilnic se fac "jonglerii" pentru a primi, totuşi, noi bolnavi. "Transferăm la Spitalul de Recuperare din Felix pacienţii ajunşi în a zecea zi la noi şi amelioraţi. Deja şi acolo sunt ocupate 59 dintre cele 150 de paturi. La noi rămân formele grave şi medii". Câtă diferenţă faţă de primul val, când oamenii erau ţinuţi în spital până le ieşeau negative două teste la rând!
Şi deosebirile nu se opresc aici. Dacă în aprilie, când BIHOREANUL a mai vizitat ATI Covid, medicii insistau să fie filmate rafturile de pe holuri pline cu medicamente, acum ele sunt primite cu porţia. "Favipiravir nu mai avem deloc, am dat comenzi pentru 40.000 de comprimate, aşteptăm să ni se confirme trimiterea. Remdesivir avem 17 flacoane, am comandat 1.000, ne vin 320. Anakinra avem 39 de seringi, trebuie să ne vină 2.400. Tocilizumab avem 34 de flacoane. Un flacon era 10 bani în vară, acum costă 536 lei", spune managerul despre greutatea cu care se asigură antivirale şi imunomodulatoare.
"Să vezi atâţia cum se duc..."
În una dintre secţiile ATI de la etajul IV al spitalului, reporterii n-au găsit niciun pacient apt să vorbească. Din 10, şase erau în comă indusă şi intubaţi, şi doar patru oarecum conştienţi, însă numai unul singur capabil să îngaime un "nu", un "nu ştiu", un "da". Atât a putut articula o femeie de 55 de ani la trei întrebări: "Sunteţi vaccinată?", "De ce nu?" şi "V-a fost teamă?".
"Comunicarea cu pacientul e dificilă, nici noi nu prea reuşim. Apucăm să-i întrebăm pe cei cât de cât conştienţi dacă s-au vaccinat. Primim răspunsul că «nu», după care ori nu mai vor să spună de ce, ori nu mai avem cu cine vorbi", spune doctoriţa Otilia Roşu (foto) despre bolnavii în proporţie de 95% nevaccinaţi.
În ATI stau între 3-4 zile şi câteva săptămâni, iar rata de supravieţuire e un subiect delicat. "Depinde de starea în care vin. Majoritatea ajung în stare gravă, stau acasă mult şi vin în stare critică, epuizaţi respirator, desaturaţi, hipoxici. Foarte mulţi trebuie intubaţi imediat", explică medicul. "Şi nouă ne e mult mai greu. Să vezi atâţia pacienţi cum se duc...".
Dacă există vreo schimbare în bine faţă de celelalte 20 de luni de pandemie? Poate doar reacţiile familiilor celor decedaţi, care nu mai fac scandal: "Ţinem legătura cu aparţinătorii în fiecare zi. Sunt care înţeleg, sunt care au venit în vizită pentru că au dreptul ăsta şi, văzându-i, înţeleg că posibilitatea de a muri e mare".
Botez la fată, mama "cu inima"...
Pacienţii suferă şi în secţiile "obişnuite", tot nevaccinaţi în cea mai mare parte. La acelaşi etaj IV al Spitalului Municipal, la Chirurgia generală şi oncologică erau miercurea trecută 19 bolnavi pe tot atâtea paturi, şi doar unul fusese vaccinat. Un sălăjean de 66 ani din Marca, Gheorghe Gozman, pe care Covidul l-a prins în Oradea, în vizită la fiica doctoriţă. Îşi pierduse mirosul şi gustul, iar la un picior a făcut tromboflebită. Două zile a bolit acasă, dar şi-a revenit uşor.
Nu la fel de norocos a fost colegul de salon, un hunedorean de 50 de ani din Uricani, dependent de masca de oxigen. Nevaccinat, a bolit 12 zile acasă până să ajungă într-un spital din Târgu Jiu, de unde a fost transferat la Oradea. "M-au durut toate, capul, spatele, muşchii, n-aveam aer. Am omis să mă vaccinez, că am avut un botez la fată", s-a scuzat bărbatul.
Într-un salon vecin, un orădean de 53 de ani, internat de duminică, a stat şi el acasă 3-4 zile până să cheme o ambulanţă. "Mi s-a făcut rău, mirosul mi-a dispărut, aveam dureri groaznice de spate şi de cap... N-am fost vaccinat, pentru că mama-i bolnavă cu inima", povesteşte Marius Cadar, adăugând acum, păţit: "Ieri m-a anunţat că merge să-şi facă vaccinul. Şi eu o să mi-l fac după ce o să am voie".
"Să nu aştepte..."
Pacienţi Covid îngrijeşte şi Spitalul Judeţean, care are pentru ei o secţie ATI cu 15 paturi, plină, plus saloane separate în alte secţii. Inclusiv la Maternitate, unde, dintre cele 30 de locuri ale secţiei Obstetrică-Ginecologie IV, 8 au fost rezervate gravidelor şi pacientelor infectate. Miercuri erau trei, toate nevaccinate.
O gravidă în 32 de săptămâni şi una cu o sarcină incipientă, în cazul căreia medicii încă nu se lămuriseră dacă era intra sau extra-uterină, au refuzat orice discuţie, întorcând spatele. "Multe consideră Covidul o boală ruşinoasă, în special cele nevaccinate", spune şeful secţiei, dr. Tiberiu Pop (foto). Adică majoritatea...
O tânără de 25 de ani, însă, trecută printr-un avort neprovocat, a mărturisit că simptomele de Covid o speriaseră: tuse, nas înfundat şi puţină febră. "Simptome foarte uşoare", zice medicul. "Nu pot spune că am avut un motiv 100% întemeiat să nu mă vaccinez. Până nu treci prin chestia asta, nu ai certitudini 100% şi probabil de-aia lumea nu crede în Covid", spune tânăra.
De la începutul pandemiei, Maternitatea a avut 831 de paciente, dintre care 169 infectate, adică 19% din total, iar pe trei dintre ele medicii nu le-au putut salva. Ultima victimă, la începutul lunii, se "tratase" singură acasă cu paracetamol o săptămână şi a ajuns în spital prea târziu: a murit după o agonie de 11 zile la ATI, lăsând în urmă patru orfani. "Îndemn pacientele cu Covid să nu stea, să ia legătura cât mai repede cu un medic", spune doctorul Pop. Tocmai pentru că "târziu" poate fi, din nefericire, "prea târziu"...
CA LA RĂZBOI
"Suntem sufocaţi"
Miercurea trecută, când 5 salvări aşteptau în faţa Spitalului Municipal paturi pentru a putea preda bolnavii, în curtea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Bihor se afla o singură maşină. "Şi asta pentru că-i defectă. Restul sunt toate pe traseu", spunea managerul SAJ, dr. Liciniu Venter. Potrivit acestuia, apelurile la 112 s-au înmulţit în ultimele două săptămâni cu 60%, iar numărul mare al solicitărilor din partea bihorenilor cu simptome Covid care cer să fie testaţi face ca acestea să nu poată fi satisfăcute decât cu întârziere chiar şi de 3 zile. "Suntem sufocaţi. E ca la război", zice medicul.
La Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean e şi mai rău. Aici vin "pe picioarele lor" cam 10 persoane cu Covid şi sunt aduse alte 10-15 cu diverse urgenţe medicale - infarcte, traumatisme din accidente, AVC - iar la testare reiese că au Covid.
"Cei cu forme uşoare sunt trimişi acasă, cei în stare gravă sunt preluaţi de Terapia Intensivă de la Judeţean, iar în izolator aşteaptă alţii cu forme grave şi medii eliberarea unor paturi la Municipal. Am avut şi 10-11 pacienţi în aşteptare, unii chiar şi 4-5 zile, până s-au găsit paturi", spune şeful UPU-SMURD, dr. Hadrian Borcea (foto).
Evident, toată această aglomerare a pacienţilor Covid limitează accesul celorlalţi bolnavi, în special al celor suferinzi de boli cronice, la serviciile spitaliceşti şi de urgenţă. Ei trebuie, pur şi simplu, să reziste şi să spere...
Vezi mai jos un videoreportaj impresionant pe acest subiect! Imagini: Paul Lelea
.jpg "Oradea ieri, Oradea azi: Cum a fost construit ansamblul de blocuri din Calea Averescu (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.