Schimbări de formă

Politicienii rezolvă problemele vechi inventând probleme noi, spune o butadă valabilă cam în orice democraţie. Politicienii români sunt şi mai inventivi: ca să scape de problemele vechi le reinventează pe cele şi mai vechi. Cam aşa stă treaba şi cu proiectul legii în baza căreia ar putea avea loc alegerile locale din 2016, trecut deja prin Senat ca prin brânză şi gata să traverseze cu aceeaşi uşurinţă şi Camera Deputaţilor.

Puşi în faţa evidenţei că au patronat proliferarea baronilor locali, şefii partidelor, mai ales cei ai PSD (ei au croit proiectul), au considerat că vinovat e pur şi simplu sistemul uninominal, care a permis emanciparea provincialilor până la scăparea lor de sub control. Ca atare, noul proiect prevede că scrutinul se va derula după regulile anterioare anului 2008, adică preşedinţii de Consilii Judeţene nu vor mai fi aleşi prin votul direct al locuitorilor din judeţe, ci de către consilierii puşi pe liste de partid.

Vă mai amintiţi, însă, ce se întâmpla în 2004, în 2000, în 1996? Vă amintiţi cum aspiranţii la şefia CJ Bihor cumpărau (ori le cumpărau partidele) susţinerea consilierilor cu câte 200-250 de milioane de lei? Ei, bine, liderii de partide aruncă nu doar apa murdară din copaie, ci şi pruncul: în loc să trieze corect candidaţii la preşedinţia CJ-urilor, anulează un drept câştigat al alegătorului. Se elimină astfel corupţia? Nicidecum, fireşte.

Nu e singura aberaţie. Primarii ar fi aleşi dintr-un singur tur, indiferent de numărul sufragiilor obţinute, ceea ce înseamnă pe de o parte că favorit va fi mereu cel în funcţie, ai cărui contracandidaţi se vor anihila reciproc, iar pe de altă parte că în Transilvania UDMR e condamnată din start să câştige, din simplul motiv că etnicii maghiari, deşi minoritari într-o comună sau într-un oraş, pot fi majoritari în turul unic, adversarii neutralizându-se din nou unii pe alţii (se întâmplă invariabil la Salonta, de pildă).

Ca şi cum n-ar fi de ajuns, proiectul legii finanţării campaniilor aduce şi el noi gogomănii, cea mai tare fiind limitarea la plafoane nerealiste a cheltuielilor electorale. Aspirantul la poziţia de consilier comunal nu va avea voie, de exemplu, să cheltuie mai mult de un salariu de bază, adică 1.050 lei, iar cel la scaunul de primar peste cinci salarii de bază, 5.250 lei. Are însă vreo legătură salariul de bază cu costurile bannerelor publicitare? Din nou nu, aşa că vor fi defavorizaţi tot outsiderii care se vor afirma mult mai greu în faţa aleşilor en titre.

Prea ocupaţi să huiduim corupţii zilei defilând între procuratură şi arest, mă tem că de la anul vom avea doar alte figuri în aceeaşi piesă de prost gust. Pot pune rămăşag că, inventivi cum sunt, viitorii candidaţi vor găsi antidotul pentru piedicile aiurea puse în noile legi.