Oradea ieri, Oradea azi: De la radioul de propagandă la cel "la purtător"

1954. Ascultând "cutia muzicală"

În prima jumătate a secolului trecut, aparatele de radio au fost o raritate în casele orădenilor. Cele mai cunoscute erau cele produse de Philips, la care se adăugau cele sovietice. Radiodifuziunea Română a fost înfiinţată în anul 1928, iar din 1945 a fost luată în custodie de guvernul pro-comunist al lui Petru Groza.

Astfel, ca toţi românii, bihorenii ascultau emisiuni radiofonice româneşti integral cenzurate şi încărcate de propagandă. În 1954, emisia postului de radio Bucureşti începea la ora 5, în zilele nelucrătoare la ora 6, cu o primă emisiune de ştiri, şi se încheia cu ultimul buletin informaţional la ora 24. În acelaşi an, orădenii au putut prinde frecvenţa postului regional de radio Cluj. De asemenea, datorită apropierii de graniţă, se recepţionau emisiunile radio ungare. Programul cuprindea producţii adaptate ideologiei pro-sovietice. De exemplu, cei mici puteau asculta "Teatrul la microfon pentru copii".

O altă emisiune a timpului era "Să ne cunoaştem patria", iar cea educaţională "Să învăţăm limba rusă" era difuzată de trei ori pe zi. Până în 1965, la radioul public puteau fi ascultate emisiuni în 13 limbi, inclusiv turcă sau persană.

2019. Omniprezent şi divers

În perioada comunistă radioul românesc a fost dominat de emisiuni ideologice. În anii ’50, ele erau dedicate propagandei sovietice, celui de-Al Doilea Război Mondial, Armatei Roşii sau vieţii din Uniunea Sovietică, continuând cu exemple naţionale. Un mic "dezgheţ" a avut loc în 1958, când orădenii au putut asculta prima ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu.

Lumea se aduna să asculte în localuri publice, în vecini, la un moment dat existând chiar  difuzoare pe stâlpii de iluminat din Piaţa Unirii. Printre aparatele cele mai apreciate erau cele cu pickup, model Pacific sau Traviata. În era comunistă, ascultate erau şi posturile occidentale, precum Europa Liberă, în măsura în care scăpau bruiajului.

Pe cât de căutat era atunci, când de altfel era o sete de informare şi de distracţie, pe atât de banal este astăzi radioul. Aparatul cu lămpi sau tranzistori a devenit obiect de muzeu, frecvenţele putând fi recepţionate azi pe telefoanele mobile şi în orice maşină, dacă nu sunt chiar înlocuite de "undele" internetului. Dacă în 1968 în Bihor erau 78.877 abonaţi la radio, astăzi o asemenea statistică a devenit imposibilă şi, mai ales, inutilă.