Iradiat degeaba! Un orădean a fost "îmbolnăvit" greşit de cancer de o doctoriţă de la Spitalul Judeţean şi iradiat de 56 de ori

Culpă medicală. Asta a stabilit Tribunalul Bihor după patru ani de dezbateri în procesul intentat de un orădean împotriva şefei Serviciului de Anatomie Patologică al Spitalului Judeţean, dr. Elena Roşca. 

Alexandru Moş i-a cerut daune morale de 250.000 euro pentru că, în urma unei analize de ţesut, l-ar fi diagnosticat greşit cu cancer de prostată, eroarea fiind descoperită abia după ce a terminat o serie de şedinţe de radioterapie care l-au epuizat psihic şi fizic. 

Tribunalul i-a dat câştig de cauză, dar nu şi daunele solicitate, motiv pentru care procesul continuă la Curtea de Apel. Bărbatul nu va mai afla, însă, verdictul final: a murit, dar nu de cancer, ci de un atac de cord.

Un control de rutină

Povestea lui Alexandru Moş a început în martie 2012, când, în urma unui control de rutină, medicul urolog l-a anunţat că are probleme cu prostata şi i-a recomandat să facă analize amănunţite pe o probă de ţesut recoltată din glandă. 

Zis şi făcut. Bărbatul s-a prezentat la Spitalul Judeţean, unde i s-a făcut o puncţie şi i s-a prelevat o probă de ţesut, predată apoi spre analiză la laboratorul unităţii. Rezultatul primit pe 23 martie, sub parafa şi semnătura doctoriţei Elena Roşca, fost profesor universitar la FMF Oradea, acum şefa Serviciului de Anatomie Patologică, l-a dărâmat: "adenocarcinom de prostată", respectiv "glande prostatice cu caracter maligne". Într-un cuvânt, cancer.

Cu documentul în mână, omul s-a întors la urolog şi, la propunerea acestuia, pe 29 mai 2012 s-a internat pentru o prostatectomie, adică îndepărtarea chirurgicală a prostatei afectate. Operaţia, însă, nu s-a mai realizat. După o săptămână, pe 5 iunie, a fost externat, în biletul de ieşire recomandându-i-se efectuarea radioterapiei şi tratament cu hormoni. 

Nu e cancer! 

În perioada care a urmat, Alexandru a fost supus la nu mai puţin de 56 de şedinţe de radioterapie, procedură ce presupune folosirea radiaţiei ionizante pentru distrugerea celulelor canceroase. Când le-a terminat, s-a prezentat la oncolog, pentru stabilirea schemei de tratament hormonal. Dr. Lorena Florea, care i-a studiat dosarul, a observat, însă, anumite nereguli, motiv pentru care l-a sfătuit să nu înceapă tratamentul până nu repetă analiza histopatologică a probei de ţesut recoltate iniţial, cea analizată de doctoriţa Roşca. 

Primul care a făcut analiza a fost dr. Laurean Pop (foto), la vremea respectivă managerul Spitalului Municipal. "Da, am reanalizat acea probă, iar rezultatul a fost că nu există urme de malignitate", îşi aminteşte medicul. Acelaşi a fost rezultatul şi după ce proba a fost analizată la Laboratorul de Anatomie Patologică din Cluj. 

La judecată

Revoltat, orădeanul a deschis un proces împotriva doctoriţei, angrenând în proces şi spitalul, responsabil pentru prejudiciile provocate pacienţilor de către angajaţi, precum şi firma de asigurare la care unitatea are încheiată poliţă de asigurare pentru astfel de situaţii. Alexandru a cerut judecătorilor două lucruri: să constate existenţa culpei medicale şi s-o oblige pe Roşca, în solidar cu unitatea spitalicească, să-i plătească 250.000 euro ca daune morale.

"Traumele psihice le-au resimţit şi membrii familiei. Un astfel de diagnostic provoacă un şoc greu de depăşit", a explicat orădeanul în acţiunea sa, arătând că şedinţele de radioterapie au avut la rândul lor efecte nocive: stări de vomă, senzaţie de stres şi oboseală, iar pe termen lung i-au provocat probleme digestive, organismul său nemaiputând să digere anumite mâncăruri. 

De la un expert la altul

Cum era de aşteptat, doctoriţa a negat posibilitatea unei erori, cerând respingerea acţiunii. "Nu negăm faptul că reclamantul a suferit fizic şi psihic în urma stabilirii unui asemenea diagnostic şi efectuării tratamentului radioterapeutic, însă toate acestea nu sunt consecinţa vreunei fapte ilicite care să fi fost săvârşite de Roşca Elena", au explicat, în întâmpinarea depusă, juriştii Spitalului Judeţean, care au cerut şi efectuarea unor expertize de specialitate. 

Concluzia? Prof. univ. Alice Dema, de la Institutul de Medicină Legală Timişoara, a stabilit, reexaminând lamelele şi blocurile parafină ale pacientului, că diagnosticul Elenei Roşca a fost greşit, raportul de expertiză fiind avizat şi de către comisia superioară medico-legală întrunită la sediul INML Mina Minovici Bucureşti. 

La plată

După patru ani de dezbateri, pe 6 martie 2019, Tribunalul Bihor i-a dat dreptate orădeanului. "Norma juridică relevă cele patru condiţii generale, cumulative, necesare pentru antrenarea răspunderii civile a personalului medical: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre acestea două şi vinovăţia", a explicat judecătoarea Florina Mociran, constatând că în acest caz toate cele patru există. 

"Fapta ilicită, constând în diagnosticul greşit pus de către medicul reclamat, s-a dovedit prin expertizele efectuate", se arată în hotărâre, precizându-se că nu există niciun dubiu că greşeala aparţine în exclusivitate doctoriţei Elena Roşca, de vreme ce, potrivit concluziilor expertizei, medicul anatomopatolog este cel care pune diagnosticul, pe baza examinării preparatelor histologice. "Medicul clinician, urologul în speţă, efectuează puncţia biopsie de recoltare a materialului biologic şi pune numai diagnosticul de suspiciune, care este confirmat/infirmat ulterior de medicul anatomopatolog", explică magistratul. 

Cu privire la prejudiciu, judecătorul a stabilit că acesta s-a concretizat prin "durerea psihică şi fizică a pacientului", iar legătura dintre faptă şi paguba provocată "este evidentă". "Culpa medicală s-a dovedit, fiind vorba de un caz de malpraxis, şi în consecinţă se va reţine ca fiind îndeplinită şi această cerinţă a atragerii răspunderii civile delictuale", a concluzionat judecătoarea. 

Procesul continuă

Instanţa a respins, însă, ca exagerate pretenţiile orădeanului, stabilind că 15.000 euro ar fi "în măsură să acopere suferinţele resimţite". "Suma de 250.000 euro solicitată este exagerată, iar în situaţia în care s-ar acorda o astfel de sumă, s-ar ajunge la îmbogăţirea nejustificată a reclamantului", a explicat judecătoarea. 
Soluţia a nemulţumit toate părţile din proces, atât pe doctoriţă, care se consideră nevinovată, cât şi pe fostul ei pacient, dezbaterile fiind reluate în septembrie anul trecut la Curtea de Apel Oradea, unde se judecă şi în prezent. 

Numai că Alexandru Moş nu va mai afla verdictul final. Ca o ironie a sorţii, bărbatul a murit în această primăvară, pe 9 martie, însă nicidecum din cauza vreunei afecţiuni oncologice, ci în urma unui atac de cord. "Procesul va continua. Suma acordată de instanţa de fond este mult prea mică faţă de traumele suferite de clientul meu. Cum acesta a decedat, se vor introduce în cauză moştenitorii", a declarat BIHOREANULUI avocata Melania Laza. 

O nouă expertiză

Căutată pentru a-şi exprima punctul de vedere, doctoriţa Roşca a refuzat orice discuţie până la finalizarea procesului. Prin avocata sa, Sanda Meseşan, a cerut instanţei să dispună efectuarea unei expertize proprii a INML Mina Minovici, care s-a pronunţat doar pe baza rapoartelor întocmite de specialiştii din Oradea, Cluj şi Timişoara. 

De astă dată, însă, experţilor li se cere să analizeze direct proba de ţesut prelevată de la pacient, în speranţa că, în acest fel, verdictul va fi altul. Oricare va fi, pentru Alexandru este, oricum, prea târziu... 

VOCEA SPECIALIŞTILOR
Neglijenţă, neştiinţă, imprudenţă

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar descrie malpraxisul ca fiind "eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical care se produce din eroare, neglijenţă, imprudenţă sau cunoştinţe medicale insuficiente, prin acte individuale, în cadrul procesului de prevenţie, diagnostic şi tratament". Prin urmare, pacienţii diagnosticaţi greşit, care prin această eroare au suferit un prejudiciu, sunt îndreptăţiţi să solicite o reparaţie morală, explică avocatul Adrian Stancu, decanul Baroului Bihor. "Malpraxis înseamnă şi privare de şanse, şi întârzierea diagnosticării corecte", spune el. 

Un diagnostic grav poate împinge pacienţii la gesturi extreme. "Oamenii care primesc vestea unui diagnostic grav trec prin mai multe etape. Întâi suferă un şoc puternic, apoi trec printr-o perioadă de negare, apoi depresie. Există un studiu care a arătat că la trei ani după primirea unui rezultat fals pozitiv, nivelul de anxietate a persoanei implicate este acelaşi cu cel al uneia care chiar a trecut prin boala respectivă", arată psihologul Corina Lupău. 

Cu toate acestea, procesul declanşat de Alexandru Moş este unul rar, confirmă dr. Carmen Pantiş, preşedintele Colegiului Medicilor Bihor, unde până acum nu s-au înregistrat astfel de plângeri. "La noi ajung plângerile ce ţin mai mult de atitudinea medicului faţă de pacient, de modul în care au fost îngrijiţi sau trataţi", spune dr. Pantiş, care nu exclude varianta ca eventualii pacienţi nemulţumiţi să se fi adresat direct organelor de anchetă sau instanţelor, căci "pacientul doreşte acoperirea prejudiciului, iar noi nu putem face asta".