Doctor, vând pacient! Medicii de familie îşi tranzacţionează pacienţii prin mica publicitate

Pe site-urile de mica publicitate pacienţii se vând la fel ca maşinile, televizoarele ori piesele de mobilier. Legea le permite medicilor de familie să îşi tranzacţioneze pacienţii, la pachet cu cabinetul, iar preţurile care încep de la 5.000 euro pot trece şi de 20.000 euro, fiind stabilite în funcţie de zona unde se află cabinetul, de numărul asiguraţilor din "parohie" şi de vârsta acestora.

"Marfa" cea mai uşor vandabilă sunt copiii şi pensionarii, pentru care sumele decontate medicilor de familie sunt chiar şi de două ori mai mari decât în cazul persoanelor active. Totul se întâmplă, culmea, fără ştirea pacienţilor, care se pot trezi peste noapte pe listele unui medic de familie pe care nu îl cunosc şi pe care pot să-l schimbe doar după o perioadă de 6 luni de la data la care au fost pasaţi în "clientela" acestuia.

O lege pentru medici

"Medic specialist medicină de familie, cumpăr praxis în Oradea sau Bihor". "Vând urgent praxis medicină de familie în localitatea Sudrigiu sau angajez medic de familie". "Vând praxis medical de familie în Curtuişeni la preţul pieţei". "Vând praxis de medicină de familie în Marghita cu 2.600 pacienţi şi un venit de 11.000 lei lunar. Clădire proprie, curte în faţă şi în spate"...

Sunt doar câteva dintre anunţurile unor tranzacţii cu pacienţi postate de medici de familie pe paginile de comerţ electronic şi pe forumurile online frecventate de "halatele albe". Printre "negustori", BIHOREANUL l-a găsit şi pe reputatul medic orădean Corneliu Grozescu. "Doar am testat piaţa", a explicat el reporterului, refuzând să spună şi preţul pentru care ar fi renunţat la cabinetul său din centrul oraşului, de pe strada Jiga.

Practica tranzacţionării pacienţilor a apărut în 2006, odată cu Legea 95/2006 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii 1322/2006, acte normative ce reglementează criteriile şi metodologia de preluare a unui praxis de medicină de familie, stabilind că acesta este format din "infrastructura cabinetului şi clientela reprezentată de pacienţi şi alţi beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet".

Afaceri bune

Preţul de vânzare diferă de amplasamentul cabinetului şi, desigur, de numărul pacienţilor înscrişi pe lista medicului. Surse din sistem afirmă că tarifele sunt în medie de 10 euro/pacient, mai puţin în mediul rural, unde un cabinet dotat cu minimumul necesar şi cu 500 de pacienţi nu se vinde cu mai mult de 5.000 euro, în timp ce în mediul urban un cabinet similar poate ajunge şi la 20.000 euro.

Până şi băncile profită de pe urma tranzacţiilor, unele oferind credite special pentru medicii care vor să-şi achiziţioneze un praxis, de pildă 15.000 euro pentru o listă între 1.000-1.299 de "capete" şi chiar 30.000 euro pentru 1.500 de "clienţi".

Preţuri pe "capete"

Afacerea e profitabilă dacă aduce încasări cumpărătorului. Pe scurt, cabinetul trebuie să aibă cât de mulţi pacienţi, căci câştigurile se măsoară prin cuantumul decontărilor de la Casa Asigurărilor de Sănătate. Adică plata  "per serviciu" - servicii prestate (consultaţii) - respectiv plata "per capita", un tarif stabilit pentru fiecare persoană asigurată şi înscrisă pe lista medicului.

Dacă serviciile unui doctor de familie sunt limitate prin lege la 20 de consultaţii pe zi, încasările "per capita" le intră în buzunar în fiecare lună, indiferent dacă asiguratul a fost văzut la ochi sau nu. Contează numărul, medicii putând avea până la 2.000 de pacienţi înscrişi, precum si vârsta, deoarece asiguraţilor din evidenţe le corespunde un punctaj, cel mai bine "cotaţi" fiind copiii până la 3 ani şi vârstnicii de peste 60 de ani, pentru care medicii primesc 11,2 puncte; în timp ce pentru pacienţii între 4 şi 59 de ani se decontează 7,2 puncte, fiecare în valoare de 4  lei.

Acestor sume rezultate din plata per capita li se adaugă o sumedenie de alte stimulente financiare. De exemplu, medicii de familie de la ţară primesc un spor de rural (izolare) reprezentând chiar şi 40% din valoarea contractelor.

Pacientul, un CNP

Cele două acte normative care au dat startul comerţului cu pacienţi nu prevăd nicio obligaţie a medicilor de a cere acordul acestora ori măcar de a-i anunţa personal că au făcut obiectul unei tranzacţii, asiguratul reprezentând doar un cod numeric personal înregistrat în baza de date a "vânzătorului".

Potrivit reglementărilor, medicul care îşi înstrăinează praxisul are datoria de a anunţa doar Direcţia de Sănătate Publică, Colegiul Medicilor şi CAS, iar cumpărătorul e obligat, la rându-i, "să aducă preluarea praxisului la cunoştinţa autorităţilor de sănătate publică teritoriale, caselor de asigurări de sănătate, respectiv pacienţilor".

De cele mai multe ori, informarea acestora din urmă se rezumă la un simplu afiş pus pe uşa cabinetului, astfel că pacienţii află că au fost "vânduţi" abia când ajung la cabinet. E drept că aceştia au posibilitatea de a-şi schimba medicul dacă sunt nemulţumiţi, dar procedura este alambicată, iar pentru cei din zona rurală, unde doctorii de familie nu se înghesuie, aproape imposibilă. Oamenii sunt obligaţi să-şi accepte noul "proprietar", bun sau rău, dacă nu vor să facă naveta într-o altă localitate.

Soluţia antifurt

Solicitaţi să comunice dacă au avut situaţii în care pacienţii din Bihor au sesizat mutarea lor pe listele altor doctori fără să fie înştiinţaţi, reprezentanţii Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate s-au ferit să dea un răspuns concret. Într-o informare transmisă BIHOREANULUI, Biroul de presă al instituţiei arată doar conţinutul reglementărilor legale privind tranzacţiile de praxis, cu menţiunea că pacienţii tranzacţionaţi se pot transfera la alt medic, însă nu mai devreme de 6 luni de la instalarea acestuia.

Preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bihor, dr. Dorina Popa, consideră, pe de altă parte, că acest comerţ e o metodă de a preveni... furturile de pacienţi. "Avem localităţi unde medici nou intraţi în sistem încearcă prin orice mijloace să racoleze pacienţi de la alţi doctori. Am şi primit reclamaţii din partea unor medici de familie că au colegi de breaslă care le "fură" pacienţii, promiţând analize gratuite, consultaţii la domiciliu, etc. Încercăm să mediem problemele, iar cea mai bună soluţie sunt aceste tranzacţii de praxis", susţine doctoriţa Popa.

Medicul nostru, stăpânul nostru 

În opinia preşedintei Colegiului Medicilor Bihor, dr. Carmen Pantiş (foto), portofoliul de pacienţi al unui medic de familie este chiar... averea acestuia. "Praxis-ul reprezintă nu doar o noţiune materială - cabinet, dotări - ci şi una imaterială, cea legată de prestigiul profesional, concretizat prin capitalul de încredere oferit de pacientură. Este o consecinţă directă a profesiunii liberale, la fel ca la avocaţi, notari şi alte profesii liberale", spune doctoriţa, convinsă că tranzacţionarea listelor cu pacienţi este un drept al medicilor care nu poate fi luat deoarece "a trecut vremea naţionalizării".

"Credem cu tărie că anul 1948, anul naţionalizării forţate, a rămas definitiv în trecutul României, şi că nicio instituţie modernă, europeană, nu îşi poate permite să ignore un drept fundamental, dreptul la proprietate, indiferent de forma ei", declară preşedinta Colegiului Medicilor Bihor.

În concluzie, medicul are tot dreptul să-şi vândă pacienţii cum vrea stetoscopul lui. Bine ar fi, totuşi, ca nu asta să-i fie ocupaţia de bază, ci totuşi, sănătatea "capetelor" de pe listă...

REGULI
Pacienţi lăsaţi moştenire

Greu de crezut, dar un cabinet medical de familie împreună cu pacienţii din portofoliu se pot lăsa moştenire în cazul decesului titularului de cabinet, cu condiţia ca moştenitorii săi să fie tot medici de familie. Dacă nu sunt, aceştia pot angaja un medic de familie pentru o perioadă de cel mult un an, timp în care pot vinde praxisul, adică imobilul cu dotări şi lista de pacienţi. 

Potrivit Ordinului 1322/2006 care reglementează metodologia de preluare a unei astfel de activităţi, listele de pacienţi pot fi preluate de un medic de familie prin vânzare, schimb, donaţie, comodat, uzufruct ori prin... aport de capital social. Căci, nu-i aşa, omul este cel mai  preţios capital, după cum o spunea însuşi Marx.