Nici Muzeu, nici Pasaj

Încet, încet, ţara asta rămâne fără constructori. Cea mai proastă lege a achiziţiilor publice de pe mapamond desemnează câştigătorul licitaţiei în funcţie de preţul cel mai scăzut. Dar la valoarea neruşinată a şpăgilor, de 20-30%, lucrările practic nu se mai pot finaliza.

Aşa au început constructorii să facă evaziune ca să asigure fluxul de bani negri pentru ştabii de partid ajunşi prin ministere. Iar cum DNA-ul i-a cam răcorit pe toţi, locul a fost eliberat pentru firmele străine. Firmă străină de construcţii înseamnă de obicei o echipă de şmecheri cu trei secretare şi două laptop-uri care îi iau în subantrepriză pe sclavii de români, adesea uitând la final să-i plătească.

Această mare mizerie se face cu acordul şi sub supravegherea ţărilor occidentale. Dacă seara, la televizor, ambasadorii din Vest ne dau peste degete pe motiv că suntem corupţi, ziua îi vezi pe la porţile ministerelor şi la premier făcând lobby deşănţat şi deloc dezinteresat firmelor din propriile ţari.

Deşi şantieriştii sunt în moarte clinică, nimeni nu s-a prezentat nici la licitaţia pentru Muzeu şi nici la cea pentru Pasajul Vulturul Negru. E limpede că puţinele firme valide s-au săturat să facă muncă voluntară, mai ales când e vorba de lucrări pretenţioase.

Dacă preţul muncii s-ar fi întâlnit cu sumele puse la bătaie, în mod cert ar fi fost doritori de lucru. Dar cine e dispus să lucreze pe nimic în timp ce arhitecţi rataţi şi cârcotaşi de serviciu stau cu ochii pe ei şi îşi dau cu presupusul?