Hipertensiunea arterială (I)

Hipertensiunea arterială (HTA) este una dintre cele mai răspândite boli cardi-ovasculare şi reprezintă o problemă majoră de sănătate publică pentru că afec-tează arterele şi organe vitale ca inima, rinichii, creierul şi ochii, fiind responsabilă de aproximativ 75% din toate atacurile de cord şi accidentele vasculare.

Apare în general după vârsta de 30 de ani, frecvenţa creşte de regulă cu vârsta, este ase-mănătoare la cele două sexe între 40 şi 60 de ani şi devine frecventă la femei du-pă 60 de ani. HTA este dăunătoare la orice vârstă, cunoscându-se faptul că, cu cât tensiunea arterială este mai mare, cu atât speranţa de viaţă este mai scăzută (de exemplu, un bărbat de 35 de ani cu o tensiune arterială moderat crescută, de 150/100 mm Hg, va avea o speranţă de viaţă de aproximativ 60 de ani).

Tensiunea arterială se măsoară cu tensiometrul şi se exprimă cel mai frecvent în milimetri coloană de mercur (mm Hg). Valorile sale sunt reprezentate prin două cifre: prima este tensiunea sistolică (presiunea din timpul bătăilor inimii), iar a 2-a tensiunea diastolică (presiunea dintre bătăile inimii). Pentru recunoaşterea unei HTA constante şi nu temporare, sunt necesare mai multe măsurători, luându-se în considerare faptul că unii pacienţi prezintă ascensiuni tensionale numai la vederea personalului medical, a cabinetului sau spitalului (aşa-numita HTA "de halat alb"). De regulă se efectuează 2-3 determinări la 5-10 minute interval, notându-se valo-rile minime obţinute. Statistic, doar 1/3 din cei găsiţi cu valori mari la prima deter-minare rămân hipertensivi la a 3-a măsurătoare. Despre factorii de risc, prevenirea şi tratamentul HTA, în numărul viitor.

ATENŢIE! Valorile tensiunii arteriale considerate normale sunt între 110 şi 140 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi între 65 şi 80 mm Hg pentru cea diastolică. Se consi-deră ca HTA valorile de 150 mm Hg sau mai mari pentru tensiunea sistolică şi 90 mm Hg sau mai mari pentru cea diastolică.

REŢINEŢI! În marea majoritate a cazurilor etiologia bolii este necunoscută, dar se cunosc numeroşi factori favorizanţi sau participanţi (vârsta, sexul, rasa, obezitatea, aportul în exces de sare, dereglări hormonale etc.), HTA fiind numită esenţială. Numai în-tr-o mică parte a cazurilor etiologia este cunoscută (aproximativ 5%), HTA fiind nu-mită secundară (cauzele cunoscute sunt renale, endocrine, cardiovasculare şi ne-urologice).