"Revoluţia" în materia contravenţiilor, contestată la Curtea Constituţională

Săptămâna trecută arătam că, în data de 23 martie a.c., Camera Deputaţilor în calitate de cameră decizională a adoptat trei proiecte de modificare a aceleiaşi legi, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, unul mai "năstruşnic" decât altul. De asemenea, eram sceptic că aceste modificări vor fi contestate la Curtea Constituţională înainte de promulgare, pentru a se împiedica intrarea în vigoare a mai multor "aberaţii" juridice.

Din fericire, m-am înşelat, iar Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituţională două dintre cele trei legi, adică fix pe acelea pe care le catalogam săptămâna trecută ca fiind toxice.

Astfel, a fost atacată legea votată de Parlament potrivit căreia cei care nu executau munca în folosul comunităţii în 90 de zile urmau să fie pasibili de săvârşirea unei infracţiuni. În mod corect, Avocatul Poporului cere Curţii Constituţionale să constate că legea este neclară şi contrară unor dispoziţii constituţionale exprese, instituind inclusiv discriminări între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie.

Dincolo de aceste argumente pertinente, ar mai fi de remarcat ceva: vajnicii noştri parlamentari, când au adoptat această lege, în moţăiala care îi caracterizează, au uitat pur şi simplu să abroge un text contrar din altă lege. Dacă "aberaţia" ar fi intrat în vigoare, o lege ar fi spus că cel care nu face muncă în folosul comunităţii va merge la închisoare, în timp ce alta (art. 21 din OG nr. 55/2002 în vigoare) spune că judecătorul îi va înlocui munca... cu amendă contravenţională.

Mult mai important, însă, Avocatul Poporului a atacat şi legea care instituia o procedură de judecată "pe formulare" contrară chiar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Chiar dacă nu s-au "descoperit" şi invocat decât o parte dintre "inovaţiile" neconstituţionale, cred că argumentele Avocatului Poporului sunt mai mult decât suficiente pentru a atrage declararea neconstituţionalităţii.

Este absurd ca, într-o procedură apreciată "penală" de jurisprudenţa constantă a CEDO sub aspectul garanţiilor persoanei acuzate, să fii obligat să te judeci pe formulare. Până la urmă, cum corect se remarcă în sesizare, chiar şi în cele mai banale procese civile reclamantul are alegerea, dacă vrea, să se judece pe formulare, în procedura specială a cererilor de valoare redusă sau într-un proces clasic.

Ca atare, se pare că, cel puţin în următoarea perioadă, singurele formulare pe care le vor completa în continuare "organele" în relaţie cu cetăţenii sunt tot celebrele procese-verbale...