Furtul, masca, avionul și drogurile. Ziua în care dreptul a fost învins în instanță

În data de 27 ianuarie 2022, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a pronunțat două decizii obligatorii absolut hilare, care aruncă în derizoriu unele dintre principiile fundamentale ale dreptului.

Într-o primă decizie, Înalta Curte a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanțe, că o persoană care poartă mască în timp ce comite un furt într-un spațiu în care masca este obligatorie săvârșește forma calificată (deci agravată) a infracțiunii de furt.

În urmă cu câteva săptămâni când am analizat, tot aici, cererea de sesizare a instanței cu această problemă, arătam că „revine Înaltei Curţi rolul de a spune că un furt comis de o persoană care respectă regulile sanitare nu poate fi decât simplu fiindcă „este ilogic, complicat şi inutil social să spui că un hoţ s-a mascat doar pentru ca să fure, în contextul în care, în aceleaşi împrejurări, toate persoanele prezente la locul faptei sunt sau ar trebui să fie mascate”.

În fața acestei decizii, ce poate să constate cetățeanul simplu? Că judecătorii îi sancționează mai sever pe cei care, chiar și în parte, respectă legea? Că, până la urmă, hoțul, pentru a fi pedepsit mai ușor, pe lângă furt trebuie să încalce și alte norme legale? Eu nu cred că dreptul poate fi vreodată interpretat, mai ales de cea mai înaltă instanță, în sensul în care cetățeanul să fie instigat la nerespectarea legii.

Ce urmează? Probabil Curtea Constituțională va declara neconstituțională interpretarea aberantă a Înaltei Curți, iar marii penaliști ai țării se vor plânge, din nou, că are cineva ceva cu ei!

A doua decizie, prin care Înalta Curte a stabilit că infracțiunea de trafic de droguri se consumă în momentul în care avionul cu care acestea sunt transportate intră în spațiul aerian al României, ar fi atras, la orice facultate de drept, nepromovarea unor examene aferente anului I de studiu.

Să explic de ce. Potrivit reglementărilor de bază în drept, avionul (la fel ca vapoarele) este înmatriculat într-un stat, iar cei aflați înăuntrul său se supun legislației acelui stat. Traficantul de droguri nu intră în România „în zbor”, ci la bordul unui avion supus legislației unui stat, care poate fi România sau un stat terț.

Ca atare, dacă traficantul intră într-un avion înmatriculat în România, deja comite infracțiunea în momentul intrării în aeronavă, care e teritoriu românesc. Dacă avionul este francez, înăuntru se aplică legea penală franceză, până cel puțin în momentul în care persoana în cauză pune piciorul pe solul patriei noastre.

În concluzie, constat cu tristețe că prima decizie nu are logică și morală, iar a doua lovește în toate regulile de drept internațional de bază.

Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm, cu interes, cele două motivări.