De sus în jos

Din fericire, de mai bine de un an nu se mai vorbeşte despre regionalizare. Din nenorocire, nu se mai vorbeşte nici despre descentralizare. Baiul e că, în timp ce nu se vorbeşte şi nu se face acest lucru, se întăreşte centralismul.

A fost nevoie de apariţia unui subiect jurnalistic ce părea să nu aibă nicio legătură cu această temă, pirateria din transporturi, pentru a afla că anul acesta guvernanţii au mai inventat o nouă instituţie centrală: pe lângă multele oficii, agenţii, autorităţi, direcţii şi inspectorate, au mai pricopsit contribuabilul român cu ditamai Agenţia Naţională pentru Agenda Digitală a României. Care, că veni vorba de rechini, între altele se ocupă împreună cu Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Dezvoltării, de transport public de persoane în judeţe. Cum anume? Păi, nu-i aşa simplu cum vă imaginaţi: consiliile judeţene fac munca grea, află nevoile de transport ale populaţiei, şi gândesc traseele pe care să circule autobuzele şi microbuzele firmelor selectate prin licitaţii coordonate, însă, de nou-înfiinţata Agenţie, dar licenţiate de o alta, cea Rutieră.

Paradoxul e că în timp ce la centru se dezvoltă o birocraţie înspăimântătoare chiar şi pentru maniacii Monitorului Oficial, caracterizată printr-o bugetofagie fără limite, în teritoriu, cum zic politrucii, criza de personal din instituţiile locale este depăşită doar de nevoia contribuabilului de servicii prompte şi, implicit, de volumul de muncă în neîncetată creştere căruia trebuie să-i facă faţă funcţionarul de primărie.

Nu este nevoie de teoria chibritului pentru a demonstra că orice instituţie, cu cât este geografic, fizic, mai aproape de cetăţean, cu atât are mai mult de lucru şi cu atât mai mult este presată să se achite rapid şi eficient de sarcini. În schimb, nu acelaşi lucru se poate spune despre "factorii responsabili" care nu răspund de nimic prin ministere, agenţii, oficii, inspectorate, direcţii şi autorităţi centrale. Ba dimpotrivă, după cum arată tot BIHOREANUL, dezvăluind că, deşi Muzeul Ţării Crişurilor a avertizat în repetate rânduri că nu mai vrea să se ocupe de custodia rezervaţiei cu nuferi din Băile 1 Mai (din simplul motiv că i s-au dat doar responsabilităţile, nu şi resursele), Ministerul Mediului nu s-a sinchisit să caute alt îngrijitor.

Nedreptăţile nu există doar în sarcinile disproporţionate între administraţiile locale şi cea centrală, ci şi în salarizare, unde lucrurile sunt la fel de rupte, dar pe invers. Ştiaţi, de pildă, că un jurist de la un consiliu judeţean are leafă de 1.500 de lei, în timp ce unul din deconcentrate, de la Finanţe, de pildă, ia 4.000 de lei? Şi vi se pare normal?

Politicienii noştri fac gargară cu centralizarea îngrăşând aparatul de stat cu clientela de partid şi, în timp ce tot promit reformă de jos în sus, îşi bat joc de contribuabil de sus în jos.