Bihoreanul Răzvan Foncea reprezintă tinerii din România la cele mai importante conferințe globale: „Generația noastră va suferi așa cum nicio generație nu a făcut-o”

La doar 20 de ani, Răzvan Foncea vorbeşte despre problemele pe care le generează schimbările climatice cu mai multă pricepere decât o fac politicienii momentului. Absolvent al unui liceu tehnic din Beiuş, dar cu o apetenţă pentru auto-perfecţionare, Răzvan este student la Cluj-Napoca, unde învaţă simultan Leadership în sectorul public (în limba engleză) şi Studii de Securitate, şi militează ca tinerii să aibă un cuvânt de spus în politicile naţionale şi internaţionale, îndeosebi când vine vorba de probleme climatice, pe care generaţia lui le va moşteni. 

Recent, s-a întors de la o conferinţă organizată de ONU la New York, unde o sută de tineri din întreaga lume au pus pe hârtie cum îşi doresc să arate lumea viitorului.

Manifestul tinerilor lumii

- Ai reprezentat România la o importantă conferinţă globală pe probleme climatice. Cum ai fost selectat şi care a fost scopul acestui eveniment?

- Evenimentul a fost organizat sub egida unei platforme, Youth4Climate, creată de Guvernul Italiei în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în 2021, înainte de COP26 (n.r. conferinţa Naţiunilor Unite pe teme de schimbări climatice), cu rolul de a fi un for consultativ, reunind tineri lideri care vor să contribuie la consolidarea politicilor internaţionale în sfera climatică. Prima conferinţă a fost anul trecut, când am fost selectat din peste 9.000 de candidaţi. Atunci, am stabilit bazele platformei, inclusiv manifestul, care este documentul de căpătâi al perspectivelor tinerilor în sfera acţiunii climatice la nivel internaţional. Pentru conferinţa de anul acesta, din cei 300 de participanţi de anul trecut am fost selectaţi circa 100, iar tema discuţiilor a fost permanentizarea platformei Youth4Climate. 

Din punctul meu de vedere, platforma este un model pe care orice stat ar trebui să îl adopte, şi nu doar în sfera climatică. Manifestul platformei cuprinde perspective ale tinerilor pentru fiecare punct relevant al acţiunii climatice, de la prevenţie până la adaptare, la redefinirea industriilor şi economiei astfel încât să adopte un model sustenabil. A cuprins şi participarea societăţii civile în procese de decizie, o componentă relevantă, pentru că o mare temă pe care tinerii din foarte multe state o ridică este faptul că nu au acces la procesele decizionale în sfera de tranziţie ecologică. Am venit cu măsuri şi soluţii aplicate pentru fiecare chestiune în parte, de la educaţie pentru mediu, pentru dezvoltare durabilă şi educaţie climatică, până la chestiuni care ţin de industria fast-fashion. 

- Care a fost implicarea ta la aceste conferinţe? 

- Anul trecut, am propus o facilitare a participării tinerilor în foruri internaţionale, crearea unor hub-uri de tineret la nivelul comunităţilor locale, finanţate prin mecanisme internaţionale, care să permită tinerilor să colaboreze cu mediul privat, cu societatea civilă, cu factorii academici şi cu administraţiile publice locale, pentru a defini proiecte ambiţioase în soluţionarea crizei climatice. Sunt teme pe care în România nu le abordăm aproape deloc. Am mai avut propuneri în sfera competenţelor verzi, esenţiale pentru tinerii din zonele care trebuie să treacă printr-o tranziţie de la formele de energie care provocau poluare la cele curate, dar nu numai. Aceste aspect presupune un proces de reconversie profesională, acei oameni să fie capabili să intre pe noua piaţă a muncii, din nou o preocupare care cred că ar trebui să fie destul de bine accentuată, inclusiv pe agenda românească. Noi suntem, alături de Polonia, principalii beneficiari ai programului Tranziţie justă al Uniunii Europene, dar sincer, dacă mergeam la fostul ministru al Educaţiei sau la actualul ministru al Mediului, nu ştiu dacă ar fi recunoscut aceste teme.

Anul acesta, am avut o intervenţie în cadrul unei mese rotunde, "Tinerii, pacea şi securitatea", care viza raportul dintre priorităţile climatice şi această agendă. Am propus mecanisme foarte clare prin care să permanentizăm implicarea tinerilor. Spre exemplu, să existe indicator de tineret pentru fiecare politică discutată la nivel internaţional, adică fiecare decizie să treacă printr-un filtru de tineret, care să presupună o analiză bazată pe date şi cercetări concrete, şi ulterior să includă măsuri. Generaţia noastră va suferi şi se va confrunta cu efectele schimbărilor climatice aşa cum nicio generaţie nu le-a întâmpinat până acum, deci e fundamental ca perspectiva noastră să joace un rol central.

Criza climatică, singura care nu pleacă

- În România nu se prea discută despre tranziţie ecologică ori combaterea schimbărilor climatice, adesea pentru că alte probleme par mult mai stringente. Ar trebui să ajungă dezbaterile privind "România verde" în prim-plan?

- Având în vedere nivelul de poluare socială şi politică pe care-l avem, poluarea de mediu nu are cum să fie o prioritate. Într-adevăr, societatea se confruntă cu probleme masive, vine o iarnă grea şi sunt atât de multe crize care se suprapun. Însă între toate aceste crize, singura care nu pleacă, din păcate, este cea climatică. România verde ar trebui să reprezinte o temă fundamentală, dar lipsa de apetenţă către un proces de imaginare a viitorului nu ne lasă să observăm acest oportunităţi. De ce să nu fie verdele culoarea viitorului nostru? 

- Ce ar trebui să facă autorităţile cât mai urgent? 

- Autorităţile din România ar trebui să facă ceva, în primul rând. Dacă ministrul mediului ar lansa un discurs public concret, în care să pronunţe aceste probleme, deja ar fi un pas satisfăcător. Există o mulţime de mecanisme de finanţare excepţionale, la care n-am visat, care să ne determine să facem asta. Ar trebui ca Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene să grăbească procesul de obţinere a fondurilor din PNRR, pentru e un dezastru ce se întâmplă acolo. Ar trebui ca România să adopte de urgenţă o strategie climatică foarte bine etapizată, care să reprezinte un subiect de conversaţie naţională, mult mai mult decât a fost eşuata Românie educată. Ar trebui să adoptăm o lege a climei, prin care să legitimăm fenomenul şi pe urmă să decidem măsurile concrete. E necesară şi o mobilizare la nivelul autorităţilor locale. 

- Ce poate face societatea civilă?

- Societatea civilă, în sfera climatică, e foarte fracturată. Ar trebui să se coalizeze şi să se profesionalizeze, pentru a putea să participe la acest proces de livrare de soluţii. Există oameni excepţionali în domeniul mediului, de la jurnalişti la experţi din domeniul academic, şi totuşi, conferinţele pe această temă par mai degrabă un concurs de discursuri frumoase, la finalul cărora nu se întâmplă absolut nimic. Asta amplifică dezamăgirea profundă care colcăie în societate. E adevărat că este necesar şi să existe mecanisme foarte bine definite de protecţie pentru societatea civilă şi pentru jurnalişti, care să nu permită acţiuni de kompromat precum cele la adresa Emiliei Şercan, foarte cunoscute în ultima perioadă printre cei care sunt îndeajuns de binecuvântaţi din punct de vedere intelectual încât să se orienteze spre presa încă liberă. 

- Criza climatică este un subiect controversat în toată lumea, existând şi voci care o contestă şi care arată, pe bună dreptate, că ecologiştii se adună la conferinţe globale şi mai mult poluează, ca să discute. Cum le răspunzi?

- Pornesc de la o premisă legitimă, însă este o generalizare nocivă. Aceste conferinţe globale reprezintă principalul motiv pentru care discutăm în momentul de faţă despre ambiţii climatice şi pentru care ne îndreptăm spre o direcţie mai fericită decât dacă nu ar fi fost organizate. Soluţiile care ies din astfel de formate sunt foarte pertinente, dar aplicarea lor este adesea lacunară. Însă simplul fapt că discutăm despre o responsabilitate a tuturor actorilor implicaţi  este o realizare în sine. 

"Nu există o cultură locală verde"

- Care crezi că sunt principalele probleme "verzi" ale Bihorului şi Oradiei? Care ar trebui să fie priorităţile autorităţilor?

- În tema de mediu, autorităţile locale şi judeţene nu au marjă de acţiune foarte largă, deci e mai dificil să punctăm anumite chestiuni. Avem probleme ce derivă din fenomenul general al României, precum poluarea masivă, foarte slaba dezvoltare a industriei verzi. Din fericire, în Oradea se mai întâmplă câteva progrese. Însă la nivel local nu există un centru universitar care să formeze experţi în domeniu şi nu există o cultură locală verde, care să dinamizeze acţiunea climatică. 

- Energia verde este în continuare o problemă: maşinile electrice sunt scumpe, preţul electricităţii creşte, gazul costă tot mai mult. Cum pot fi convinşi cetăţenii să nu risipească resursele pământului? 

- Ce îi convinge pe părinţii mei, spre exemplu, este viitorul meu şi al surioarei mele. Acţiunea climatică este un exerciţiu de umanitate şi de umanizare. Eu mizez foarte mult pe responsabilitatea individuală. Sincer, problemele care ţin de risipă îmi par elemente de bun simţ, pe care nu cred că ar fi necesar să le explicăm în secolul 21. Să închidem apa în timp ce ne spălăm pe dinţi ar trebui să fie o minimă pornire morală.

- Ai fost delegatul tinerilor români la ONU timp de un an. Ce ai aflat despre doleanţele tinerilor din România?

- Sunt foarte numeroase, de la doleanţe care vizează procesul educaţional şi slaba conexiune dintre pregătirea şcolară şi integrarea pe piaţa muncii, până la chestiuni care ţin de incluziune socială, drepturi civile. Anxietatea provocată de schimbările climatice chiar există în rândul foarte multor tineri din România, la fel şi îngrijorările care ţin de sănătate mintală. Mai vorbesc despre neîncrederea în instituţii, lipsa oportunităţilor de participare şi de dezvoltare. 

Tinerii sunt foarte conştienţi de problemele pe care le întâmpină şi de necesităţile pe care le au. Totodată, să nu uităm că este o generaţie capabilă să genereze inovare şi soluţii în momente în care societăţii îi lipseşte o busolă. Dar, din păcate, tânărul nu este învăţat să îşi aprecieze la adevărata valoare rolul în societate, şi aceasta este principala problemă pe care aş pune-o eu pe masă.