Aşa cum prevedeam, acţiunea pur administrativă de unire a Oradiei cu Sînmartinul a trecut la faza de dat la gioale pe linie politică. Ioan Mang spune că avem de-a face cu o mită electorală, dar eu nu văd nici mita, nici valenţa electorală a unificării, ci doar faptul că, după ce 25 de ani am fost nevoiţi să votăm tot felul de loaze care să facă fălci la Bucureşti, în sfârşit avem ocazia să votăm pentru noi.
Ca şi cum nu era de ajuns, apare şi conotaţia etnică, udemeriştii fiind îngrijoraţi că ponderea lor în noul oraş va scădea. Dar şi maghiarii, şi socialiştii neglijează un lucru elementar: opoziţia lor s-ar putea să vină în coliziune cu interesele comunităţii. Nu toţi maghiarii sau stângiştii vor percuta la ordinele şefilor, pentru că alegătorii preferă să gândească cu capul lor, nu cu ale căpeteniilor lor.
Sunt, însă, şi câteva observaţii corecte ale lui Mang, care ar trebui să capete răspunsuri. În plus, ar trebui ca şi punctul de vedere al SCT Felix să fie luat în seamă. Vrem să fim capitala balneară a României, dar fără experienţa companiei, doar cu entuziasmul unor tineri aduşi din Primărie, va fi foarte greu să revigorăm turismul.
SCT Felix asigură 80% din veniturile comunei Sînmartin şi, în plus, toate pensiunile locale trăiesc de pe urma acestui mamut balnear. Asta pentru că turiştii se cazează la pensiuni, dar tot în ştrandurile din staţiune se scaldă.
Dacă vrem ca lumea să fie informată corect şi în amănunt despre fuziune, ar fi de dorit o discuţie cu cărţile pe masă a celor implicaţi, în care doar interesele comunităţii, şi nu cele de partid, să conteze.
.jpg "Oradea ieri, Oradea azi: Cum a fost construit ansamblul de blocuri din Calea Averescu (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.