Gazul, soluţia finală pentru CET (FOTO)

Nicio altă controversă n-a fost mai încinsă decât termoficarea oraşului, în condiţiile în care la anul CET-ul trebuie închis. Din toamna trecută, când Primăria a anunţat că va pune în aplicare varianta construirii unei centrale noi, pe gaz, recomandată de specialişti şi aprobată prin votul tuturor aleşilor orădenilor, indiferent de culoarea politică, soluţia a început să fie intens contestată.

Primii opozanţi au fost locuitorii din Ioşia, care se încălzeau în principal cu apă geotermală de la Transgex, dar nemulţumiţi că municipalitatea i-a obligat, în baza unei legi despre care nu ştiau şi nici nu-i interesa, să plătească CET-ului tarife majorate aproape ca pentru gigacaloria pe cărbune, după ce Guvernul a anulat orice subvenţie.

Intuind potenţialul electoral uşor de speculat, în arenă a intrat prompt un personaj care de atunci a şi devenit cel mai vocal opozant al oricărui sistem centralizat de termoficare: tânărul şef al Mişcării Verzilor Democrat-Agrarieni, Horea Vuşcan, interesat ca valul nemulţumirii populare să-l propulseze drept în fotoliul de primar al oraşului. Exemplul i-a fost copiat de adepţii Partidului Poporului Dan Diaconescu şi, mai nou, de aleşii PDL care - deşi în urmă cu trei ani votaseră centrala pe gaz - se pregătesc ca la finele acestei luni să "dezvăluie" că oraşul poate fi încălzit aproape integral cu apă geotermală.

Dincolo de vacarmul iscat şi de interesele politice din spatele acestuia, BIHOREANUL vă propune o analiză obiectivă, ce relevă motivele care au adus oraşul cu spatele la zid în chestiunea termoficării, alternativele la soluţia unui nou CET pe gaz adoptată de municipalitate, poziţia opozanţilor acesteia, dar şi opinia specialiştilor. Cei mai avizaţi şi dificil de combătut...

Europa, pretenţii şi oferte

Încă dinainte de 2007, de la miniştri până la primarii de municipii, toţi politicienii ştiau că una din condiţiile aderării la UE a fost obligaţia ca în viitorul apropiat România să respecte standardele de mediu europene, indiferent că era vorba despre poluarea individuală (ca de pildă prin vehiculele cu motoare non-euro) sau de cea colectivă (prin industria îmbătrânită şi termocentralele din marile oraşe). În schimbul respectării acestei cerinţe, UE s-a obligat, la rându-i, să pună la dispoziţia autorităţilor române fonduri de aproape un miliard de euro pentru rezolvarea problemei.

Guvernul de atunci a informat în scris toate primăriile municipiilor reşedinţă de judeţ asupra perspectivei ca, în trei-patru ani, cu banii UE, termocentralele pe cărbune să fie ori modernizate cu echipamente de depoluare, ori schimbate pe gaz, combustibil mai uşor de exploatat şi mai puţin nociv asupra mediului. Oradea nu a făcut nici ea excepţie, Primăria primind în 2007 oferta de a fi inclusă pe lista oraşelor care să beneficieze de consultanţa necesară în vederea alegerii celei mai convenabile variante.

Edilii de atunci, însă, au refuzat propunerea, astfel că pe prima listă a Guvernului au intrat oraşe ca Timişoara, Iaşi şi Bacău. Sub pretextul că procedurile erau greoaie, conducerea Primăriei a preferat să comande unei firme de casă, Quantum Leap, un studiu care să indice soluţia optimă. Studiul urma să fie plătit din bugetul oraşului cu 5 milioane de euro. Afacerea a picat, însă, pentru că alegerile din 2008 au adus la conducerea oraşului un nou primar, iar acesta a cerut imediat includerea Oradiei pe lista oraşelor interesate să rezolve problema cu fonduri europene. Urmarea? Consultanţa a costat doar un milion de euro şi a fost plătită de Ministerul Mediului, care a angajat în acest scop serviciile ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări în Energie) din Bucureşti.

Plan în unanimitate

Un an mai târziu, în 2009, ISPE finaliza aşa-numitul Masterplan ce cuprindea toate soluţiile de termoficare teoretic posibile, în trei variante: sistem centralizat (pentru întregul oraş), semi-centralizat (pe cartiere) şi individual (fiecare locuinţă pe cont propriu, fără niciun fel de CET). "În urma analizei, specialiştii au concluzionat că pentru Oradea, oraş cu peste 60.000 de apartamente la bloc, sistemul centralizat este cel mai eficient", spune Nelu Maghiar, funcţionarul în cadrul Direcţiei de Management a Proiectelor cu Finanţare Internaţională (DMPFI), structura care a conceput proiectul pentru accesarea fondurilor UE.

Ca atare, varianta aceasta a fost şi ea "despicată" în nu mai puţin de 9 opţiuni, în funcţie de tipul de combustibil utilizabil. "Au rezultat cinci opţiuni privind un CET pe cărbune cu diferite capacităţi, trei opţiuni pentru o termocentrală pe gaz de capacităţi diferite, şi o a noua opţiune pentru o centrală pe gaz care să producă în cogenerare energie termică şi electrică", spune Maghiar. Această din urmă opţiune a fost considerată cea mai potrivită atât de experţii ISPE, apreciaţi drept cei mai buni din ţară, cât şi de specialiştii de la Facultatea de Energetică din Oradea şi de la Universitatea Tehnică din Cluj, pe care municipalitatea i-a consultat separat.

"În 2008, municipalitatea a încheiat un parteneriat cu Universitatea, pentru ca Masterplanul să fie analizat de cât mai mulţi specialişti, iar în echipă a fost cooptat şi un reprezentant al Politehnicii clujene. Cei patru universitari au participat la analize timp de doi ani şi au făcut observaţii de îmbunătăţire şi de completare care să ţină cont de specificul local, mai ales de potenţialul geotermal", arată funcţionarul DMPFI.

Aprobat de UE

"Motivele pentru care specialiştii au considerat că soluţia unei noi centrale pe gaz este singura posibilă sunt relativ uşor de înţeles având în vedere datele problemei", afirmă Marcel Boloş (foto), directorul DMPFI. "Orice oraş din România are de ales între centrale noi pe cărbune sau pe gaz. Problema e că CET-urile pe cărbune, deşi folosesc un combustibil mai ieftin, sunt foarte scumpe la achiziţie, operare şi întreţinere, iar UE ne dă fonduri pentru a rezolva problemele de mediu, nu pe cele energetice. Dacă am vrea un CET pe cărbune, ar trebui să-l plătim în cea mai mare parte din banii noştri, pe care nu-i avem şi nici nu-i putem împrumuta. E vorba de sume uriaşe, cât veniturile oraşului pe trei-patru ani, ceea ce ar însemna că nu s-ar mai face nimic altceva. Nici curăţenie, nici transport local, nici modernizarea spitalelor, nimic!", spune Boloş.

Mai plastic, situaţia oraşului e comparabilă cu a unui cetăţean care deţine o maşină non-euro, însă cu care nu mai are voie să circule pe şosele. Are de ales între o maşină Diesel, cu combustibil ieftin, dar scumpă la cumpărare, şi una pe benzină, mai uşor de achiziţionat şi de întreţinut, care poluează mai puţin şi pe care, mai ales, ar putea s-o cumpere din banii altora. "Cu şansa de a avea un CET nou pe bani nerambursabili nu ne vom mai întâlni niciodată", zice Boloş.

Pe baza concluziilor ISPE şi ale specialiştilor independenţi, Masterplanul privind CET-ul pe gaz a fost supus aprobării aleşilor locali, iar aceştia l-au votat în unanimitate, în 2009. Ulterior, documentaţia a fost dezvoltată într-un Studiu de fezabilitate, adoptat şi el tot cu unanimitate în 2010, iar apoi avizat de Autoritatea de Management a Ministerului Mediului şi de Comisia Europeană. În final, în decembrie 2011, reprezentanţii acestora şi ai Primăriei au semnat acordul de finanţare în valoare de 77 milioane de euro, cea mai mare sumă oferită vreodată Oradiei. Oraşul urmează să suporte o cofinanţare a proiectului de numai 5%.

Două decenii de indiferenţă

Deşi de astă-toamnă opoziţia faţă de proiect a tot crescut, detaliile acestuia au fost prezentate public abia la finele lunii trecute, când primarul Ilie Bolojan, directorii tehnic şi de termoficare ai Electrocentrale, Francisc Daniel şi Daniel Ţigan, plus şeful DMPFI, Marcel Boloş, au descris atât starea precară a CET-ului actual, cât şi raţiunile tehnice şi financiare care au conturat soluţia centralei pe gaz în detrimentul celei pe cărbune.

În primul rând, au arătat oficialii Primăriei şi ai Electrocentrale, CET-ul e foarte bătrân, având o capacitate construită între anii 1965-1968, cu trei cazane şi trei turbine (modificate în 2002 pentru a produce şi pe bază de gaz), plus o altă capacitate construită între 1971-1986 (cu trei cazane şi două turbine, pe cărbune şi păcură). Aproape toate instalaţiile şi-au depăşit durata normată de funcţionare încă la începutul anilor 2000. Pe de altă parte, deşi proiectat să producă 3 milioane de gigacalorii pentru populaţie, Alumina şi Sere, dispariţia ultimelor două întreprinderi a făcut ca din 1997 CET-ul să mai producă doar 0,7 milioane gigacalorii, în condiţiile în care, din cauza vechimii, pentru propria funcţionare consumă aproape jumătate din cât produce, iar pe reţele se pierde 35% din energia livrată.

"Pe conducte pierdem anual 2,5 milioane metri cubi de apă fierbinte, pentru că sunt la fel de vechi ca şi CET-ul", a arătat directorul tehnic Francisc Daniel, admiţând că pierderile sunt suportate de consumatori la plata facturilor. "Plătim, de fapt, nota a 20 de ani în care nu s-a făcut nicio reabilitare majoră", a punctat şi primarul Ilie Bolojan (foto).

În plus, CET-ul mai are de rezolvat chestiunea de fond, a poluării cu dioxid de sulfat, monoxid şi dioxid de azot, precum şi cu pulberi de zgură şi cenuşă rezultate din arderea cărbunelui, adică motivul principal pentru care, dacă nu este înlocuit, anul viitor va fi oricum închis din cauza încălcării normelor de mediu europene. Astfel, dacă în prezent termocentrala pompează cenuşa şi zgura în amestec cu apă cale de 12 kilometri, până la un depozit de 141 hectare aflat la Santău, din  decembrie 2013 pur şi simplu nu va mai putea face acest lucru, ceea ce echivalează cu oprirea tuturor instalaţiilor.

Legenda geotermală

În aceeaşi expunere, conducerea Primăriei a precizat că la întocmirea Masterplanului şi Studiului de fezabilitate s-a ţinut cont şi de potenţialul apei geotermale, extrasă la temperaturi de 70-90 de grade din zăcământul întins pe 110 kilometri pătraţi sub oraş. "Scopul nostru e valorificarea la maximum a acestei resurse. În prezent, Transgex poate furniza, în funcţie de anotimp, între 5% şi 7% din necesarul oraşului, iar ultimul studiu, efectuat în 1995, arată că în anumite condiţii s-ar putea obţine până la cel mult 20% din necesar", a explicat primarul Bolojan. 

Potrivit celui mai recent studiu al Transgex, din 1995, principala condiţie e eficientizarea exploatării. În prezent, în Oradea există 14 foraje la adâncimi de circa 2.600 metri, dar numai 11 sunt operaţionale şi doar într-un singur loc se şi reinjectează în pământ apa uzată, pentru a se reîncălzi pe cale naturală. Ca să se obţină maximum posibil, ar trebui ca toată apa extrasă (nu doar 5%, ca acum) să fie reinjectată, ceea ce presupune investiţii de 1,5-2 milioane euro pentru fiecare puţ. Bani pe care nici Primăria, nici Transgex nu îi are.

Proiect în aşteptare

Din aceste motive, municipalitatea a depus încă din 2010 la Ministerul Economiei, în parteneriat cu Transgex, un proiect pentru fonduri europene de 11,5 milioane de euro ce vizează suplimentarea extracţiei. El prevede realizarea în Nufărul a unei staţii cu schimbătoare şi pompe de căldură (pentru ca apa extrasă să poată fi pompată în calorifere la temperatura optimă de 120 de grade), punerea în funcţiune a unei sonde de reinjectare, modernizarea a şapte puncte termice şi construirea unei reţele de transport de 4,2 kilometri lungime. "Încă aşteptăm aprobarea proiectului", spune primarul Bolojan.

Nota bene, însă: apa geotermală ar fi doar un element auxiliar în termoficarea oraşului, lichidul extras neputând fi folosit ca atare decât vara, iarna fiind necesară încălzirea sa pe bază de gaz. De altfel, se ştie că din cauza gerului din această iarnă Transgex a ieşit în pierdere financiară, tocmai pentru că în ianuarie şi februarie a trebuit să suporte încălzirea apei extrase.

Necunoscutele avantaje

De vreme ce, contrar mitologiei, geotermalismul nu poate asigura decât o mică parte din consumul oraşului şi numai după investiţii masive, opţiunea municipalităţii a fost între un CET nou pe cărbune şi unul pe gaz. Iar alegerea a fost dictată de costuri.

"O termocentrală pe cărbune cu un singur grup termic de 50MWh şi electric de 40 MWh, cu un singur cazan şi o singură turbină cu abur ar costa 80 milioane de euro. Pentru respectarea normelor de mediu, trebuie investite alte 25 milioane de euro în instalaţia de desulfurare, 10 milioane în instalaţia de evacuare a cenuşii şi zgurei, plus încă 30 milioane în modernizarea electrofiltrelor şi arzătoarelor de monoxid de azot", spune Marcel Boloş. Rezultat final: aproape 150 milioane de euro.

Or, UE a oferit Oradiei doar 77 milioane, bani din care se poate cumpăra un CET pe gaz performant cu doar 58 milioane euro, din diferenţa de 19 milioane euro putându-se reabilita magistralele de transport M1 şi M3, cele mai vechi şi cu avarii zilnice.

Câştig din curent

Pe de altă parte, spune Boloş, deşi gazul e mai scump, funcţionarea noii centrale va fi mai ieftină, pentru că va avea nevoie de numai 400 de salariaţi faţă de cei 906 ai CET-ului pe cărbune. Iar pentru că va produce în cogenerare atât energie termică, cât şi electrică, ar obţine venituri anuale de minim 18,71 milioane euro din vânzarea electricităţii şi alte 14,74 milioane euro din bonusurile primite de la UE ca producător nepoluant. "Oamenii se pot întreba cât va creşte preţul gazului, dar va creşte şi preţul electricităţii, iar noi vrem să vindem curent pe bursă, din veniturile obţinute urmând să compensăm creşterea preţului gazului", explică şeful DMPFI.

În ce priveşte acest preţ, CET achită acum Distrigaz-ului 240 euro pentru 1.000 de metri cubi, dar de anul viitor ar putea lua combustibilul direct de la Transgaz cu 220 euro. Totuşi, municipalitatea a întocmit proiectul socotind cea mai pesimistă variantă, în care mia de metri cubi de gaz ar costa 300 euro, cu 40% mai mult decât acum. "Chiar şi aşa, CET-ul pe gaz va obţine gigacaloria la cel mult 50 euro, faţă de 45 cât e acum pe cărbune, fără să mai fie nevoie de subvenţia de la Consiliul Local", spune Boloş. Marele câştig ar fi că dacă oraşul optează pentru gaz, din banii economisiţi de la UE şi folosiţi la reabilitarea reţelelor s-ar reduce pierderile de 35%, adaugă directorul. "În caz contrar, dacă am vrea CET pe cărbune, nu am avea bani nici să-l cumpărăm, nici să reabilităm reţelele", conchide Marcel Boloş.

Un alt avantaj important e, de asemenea, că CET-ul pe gaz va avea un acumulator de căldură cu o capacitate de 320 MWh, care va stoca energia termică produsă ziua pentru a o introduce în reţele noaptea, când nu va mai fi necesar ca termocentrala să rămână în funcţiune.

Orice, dar nu CET

În timp ce Primăria încearcă să convingă prin studii girate de specialişti, de cealaltă parte se află contestatarii proiectului. Între ei, cel mai vocal e şeful Mişcării Verzilor Democrat-Agrarieni, Horea Vuşcan (foto), căruia BIHOREANUL i-a oferit posibilitatea să-şi expună atât motivele pentru care se împotriveşte, cât şi propria viziune. "Eu sunt mai liberal decât primarul Bolojan şi de aceea consider că niciun fel de sistem centralizat de termoficare nu este bun, indiferent de combustibil. Cel mai corect e ca fiecare orădean să aleagă singur cu ce să se încălzească", spune Vuşcan. Strategia sa, ca urmare, constă în "atragerea unor firme private care să înlocuiască monopolul CET-ului şi să facă investiţii în orice sursă de energie", adaugă el.

Vuşcan are nu una, ci mai multe alternative la termoficarea pe cărbune sau gaz, prima fiind exploatarea apei geotermale, despre care susţine că "poate asigura 40% din necesarul oraşului". Problema e că nu invocă niciun studiu, ba chiar ignoră până şi studiile Transgex, preferând să se exprime "după ureche". O recunoaşte chiar el: "Mie mi-a spus domnul Augustin Dudaş, care a lucrat la Trangex prin anii '90, că maximum posibil pentru exploatarea geotermală nu este 20%, ci 40%".

În plus, pe lângă geotermalism, Vuşcan spune că ar generaliza pompele de căldură, despre care s-a documentat, însă, superficial, doar pe site-ul unei firme de profil. "Pompele de căldură, prin foraje la adâncimi între 6 şi 600 metri, iau din sol apă la 10-40 grade, apoi o încălzesc pe bază de curent până la valorile dorite în apartamente. Ar fi o soluţie nu numai la case, ci şi la blocuri, căci forajele s-ar putea face pe locul parcărilor sau pe spaţii verzi", spune Vuşcan, abandonându-şi brusc convingerile ecologiste şi ignorând că orădenii nici n-ar vrea să audă de desfiinţarea parcărilor şi a micilor petece de verdeaţă dintre blocuri. La fel de superficial vorbeşte ambiţiosul politician şi despre costurile financiare. "Sistemul acesta ar costa maxim 1.500-2.000 de euro pe apartament, iar gigacaloria ar fi de cel mult 85 de lei", susţine el.

Iar asta nu e tot, pentru că o altă alternativă pe care o propune ar fi microcentralele de gaz pe apartament (chit că blocurile nu sunt racordate la gaz) şi, în fine, ultima variantă centralele pe peleţi. Peleţi care, spune Vuşcan, ar putea fi furnizaţi la domiciliu de firme specializate şi stocaţi în actualele puncte termice dintre blocuri. Cum ar arăta oraşul în asemenea scenarii, nu e greu de imaginat: o babilonie uriaşă, în care toată ziua, pe toate străzile, ar circula camioane care să aprovizioneze orădenii cu rumeguş de foc...

S-au sucit

Deşi în 2009 au votat Masterplanul, iar în 2010 şi Studiul de fezabilitate al noii centrale pe gaz, consilierii PDL Oradea pregătesc o alternativă şi mai spectaculoasă decât Vuşcan, întemeiată pe axioma că, în realitate, apa geotermală ar asigura nu 20% din necesarul oraşului, cum atestă studiile Transgex, nici 40%, cum susţine Vuşcan citând spusele unui pensionar, ci... 70%. Adică aproape tot necesarul oraşului!

"Este adevărat, noi am votat la un anumit moment pentru un CET pe gaz, dar ne-am răzgândit pentru că între timp am analizat mai bine problemele şi am ajuns la concluzia că este mai bun unul pe cărbune, completat printr-un masiv aport geotermal", a declarat pentru BIHOREANUL preşedintele PDL Oradea, Dorin Corcheş (foto). "Avem studii care dovedesc că putem încălzi 70% din oraş pe geotermie. Din păcate, încă nu le putem prezenta public, pentru că specialiştii noştri acum lucrează pe ele". Totuşi, asigură şeful consilierilor democrat-liberali, "cel mai probabil ne vom prezenta strategia pe termoficare la sfârşitul acestei luni".

"Discuţiile, nesănătoase şi politizate"

 Deşi studiul Transgex e clar, pretenţiile şocante de ultimă oră ale politicienilor au făcut ca BIHOREANUL să le verifice încă o dată, direct la sursă. Primul contactat, purtătorul de cuvânt al Transgex, inginerul Ionel Muţiu, a pus lucrurile la punct în puţine cuvinte. "Studiile şi experienţa arată că nu se poate ajunge la asigurarea din resursă geotermală a necesarului oraşului nici la 70%, nici la 40%. Cu noi investiţii, putem asigura 20%. Din păcate, discuţiile despre termoficare devin tot mai nesănătoase şi politizate. S-au făcut puzderie de afirmaţii fanteziste...", spune reprezentantul Transgex, precizând că punctul de vedere al companiei nu a fost cerut nici de Vuşcan, nici de consilierii PDL.

La rându-i, decanul Facultăţii de Energetică a Universităţii Oradea, Marcel Roşca (foto), apreciază că "în spaţiul public se fac comentarii fără a se cunoaşte datele problemei". Profesorul afirmă că municipalitatea a organizat "consultări reale, nu formale, la care experţii şi-au spus punctele de vedere fără partizanate politice şi fără a fi plătiţi", iar observaţiile lor au fost însuşite în ce priveşte aspectele esenţiale: creşterea potenţialului geotermal şi majorarea capacităţii de cogenerare a electricităţii la viitoarea centrală pe gaz, gândită iniţial la 18 MWh, dar revizuită ulterior la 40 MWh.

Ca urmare, profesorii Marcel Roşca şi Zeteny Zsigmond, plus conferenţiarul Gabriel Bendea, reprezentând Facultatea din Oradea, precum şi profesorul Eugen Vitan, de la Universitatea Tehnică din Cluj, au concluzionat că singura soluţie posibilă este centrala pe gaz, tocmai din cauza costurilor şi a banilor disponibili. "O centrală pe cărbune ar fi mult prea scumpă, iar UE nu-ţi dă bani pentru aşa ceva. Chiar şi pentru acest motiv, discuţiile s-ar putea opri aici", a afirmat decanul de la Energetică.

Mai rezervat, dar în acelaşi sens s-a exprimat şi directorul general al Electrocentrale, Dragoş Gligor: "Dacă mai vorbim despre un CET pe cărbune sau de alte soluţii ipotetice, s-ar putea să pierdem şi ceea ce avem acum, fondurile europene. Credeţi că Termoelectrica degeaba a predat CET-urile către primării în 2002? Ştia că sunt adevărate bombe cu ceas, pentru a căror reabilitare nu sunt bani".

Ultimul cuvânt

În ce-l priveşte, primarul Ilie Bolojan este conştient de îngrijorarea orădenilor, care se tem să renunţe la CET-ul pe cărbune, chiar şi aşa "răblăgit", pentru unul pe gaz, în condiţiile în care nimeni nu poate garanta pe viitor preţul acestui combustibil. "Îngrijorările cetăţenilor sunt de înţeles, dar pe de altă parte trebuie ştiut că nu combustibilul e singurul factor care scumpeşte sau ţine gigacaloria la un preţ stabil. La Ploieşti, de pildă, există un CET pe gaz din anii '80, iar gigacaloria e la acelaşi preţ ca la Oradea, unde se produce pe cărbune", argumentează primarul.

Convins că altă soluţie pentru rezolvarea problemei termoficării pe următoarele trei sau patru decenii nu există, iar cel mai rău lucru este să nu se facă nimic, la fel cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, primarul e decis să continue proiectul conform graficului. "Miercuri, 14 martie, îl vom supune dezbaterii publice pentru ultima oară. Va fi prezent şi un specialist din Germania, neutru", spune primarul, adăugând că îşi doreşte doar ca orădenii care vor participa să aibă răbdare şi să asculte argumentele. Urmează apoi, pe 16 martie, o nouă Hotărâre a Consiliului Local, pentru ultima aprobare, iar în aprilie acordul Comisiei Europene şi în mai demararea licitaţiilor pentru achiziţia noii centrale.

"Asemenea centrale nu se fac pe toate drumurile, astfel că furnizorii, fie Rolls Royce, fie General Electric, după cum va decide licitaţia, au nevoie de un an pentru a onora comanda", explică primarul, adăugând că montarea noului CET ar începe în primăvara anului viitor, iar centrala ar intra în funcţiune în iarna 2014, termen până la care s-ar reabilita şi cele mai vechi magistrale de transport şi distribuţie. Nu de alta, dar la o centrală modernă ca un avion cu reacţie pe lângă un planor, ar fi culmea ca producţia să se piardă pe conducte ciuruite de zeci de ani...

O condiţie de bază pusă de Comisia Europeană şi Ministerul Mediului pentru finanţarea construirii unei noi termocentrale este, nu doar la Oradea, ci în toate oraşele, instituirea aşa-numitelor zone unitare de alimentare cu energie termică, conform unei legi care există încă din 2006, dar care încă nu a fost pusă în aplicare. Potrivit unui proiect pe care Consiliul Local trebuie să-l adopte pe 16 martie, în Oradea vor exista aşa-numite zone A, unde alimentarea cu energie termică se va face doar în sistem centralizat (cartierele de blocuri, instituţiile publice şi casele deja racordate la CET), şi zone B, unde alimentarea se face individual, cu orice fel de combustibil (zona de case fără reţele CET, unde proprietarii îşi asigură încălzirea cu lemne, peleţi, cărbune, gaz sau energie eoliană).

Noul act normativ are scopul de a proteja investiţia în viitorul CET, astfel încât acesta să nu-şi piardă clienţii, întrucât pe viitor nicio firmă privată nu va putea intra în zona A fără acordul expres al Consiliului Local şi avizul Electrocentrale. Pe de altă parte, însă, strategia Electrocentrale e ca pe viitor să nu-şi mai extindă reţelele în zonele de tip B, tocmai pentru că nu ar fi rentabil să facă investiţii pentru o mână de consumatori casnici răsfiraţi pe câte o stradă.