Sportul e pe ultimul loc

Renunţarea la FC Bihor nu a  fost o idee greşită câtă vreme scopul principal al echipei era să umple buzunarele unor şmecheraşi ce roiau în jurul echipei. Dar am greşit grav bătându-ne joc de generaţii întregi de tineri poloişti, preferând să aducem jucători bătrâni de pe alte meleaguri.

Acum CSM are şi o echipă de tineri înotători care aduce titluri de campioni naţionali la greu. Repet, e vorba de titluri la înot, nu la wu shu stilul ciociosan, unde avem 16.000 de campioni mondiali. E fain să ne fălim cu ei, dar echipa e susţinută exclusiv de părinţi pentru că onor clubul nu găseşte anual câte 10.000 lei pentru secţia de înot. Iar suma asta exorbitantă este exact cam cât câştigă într-o săptămână un baschetbalist străin la echipa noastră campioană.

Banii nici măcar nu sunt cea mai mare problemă. Tinerii performeri nu au destule culoare să se antreneze, asta în timp ce noul bazin olimpic încă zace nefolosit. Şi, probabil ca în cazul Aquapark-ului, unde abia acum angajăm salvamari, le vor trebui slujbaşilor din Primărie doi ani să se prindă că bazinul trebuie acoperit.

Primarul nu se omoară de dragul sportului, vicele Birta nu vede decât baschet şi polo, iar singurul pasionat de sportul juvenil, Huszar Istvan, a ajuns pe tuşă, pentru că oamenii lui Szabo Odon au preferat să-şi bată cuie în cap ca să-l enerveze pe Bolojan.

Nu ar trebui să fim prea liniştiţi că avem o echipă campioană la baschet şi una vicecampioană la polo. E suficient ca doi sponsori să se retragă şi veţi vedea că de fapt suntem pe nicăieri.