Să-l facem pe Iosif Vulcan să se simtă mai bine!

Iosif Vulcan a albit de tot! Cu o săptămână înainte de aniversarea a 150 de ani (!!!) de la apariţia primului număr al revistei "Familia", Direcţia de Cultură, prin directorul Lucian Silaghi, a tocmit un specialist care să cureţe statuia amplasată în părculeţul de lângă Podul Intelectualilor. Cu o soluţie specială, sculptorul Dumitru Paina a înlăturat negreala şi a curăţat urmele celor mai mari duşmani ai statuilor, porumbeii. Luminat de două lămpi Philips, bustul străluceşte acum în timpul nopţii, la fel cum şi Iosif Vulcan a strălucit în cultura românească.

Pe atunci tânăr student, Dumitru Paina l-a asistat pe cunoscutul sculptor orădean Iosif Fekete la realizarea bustului în anul 1960. Da, Iosif Vulcan, care a trăit şi a muncit în Oradea şi Budapesta, a fost cioplit în piatră de un român şi un maghiar. Până în 1974, statuia a trăit în anonimat, într-o curte a Liceului Pedagogic, până când Paina a reuşit să convingă autorităţile să-l mute în amplasamentul de acum.

Iosif Vulcan a fost probabil primul manager din cultura de limbă română. A avut credinţă în misiunea sa, a avut viziune, a avut reuşite uimitoare. A fost unul dintre cei datorită cărora numele Nagyvárad-Oradea se pomeneşte constant în mediul literar şi teatral. Aproape orice om care citeşte şi altceva în afară de subtitrări şi sms-uri ştie că lui Vulcan i se datorează debutul tânărului de 16 ani Mihai Eminovici, pe vremea când revista apărea la Pesta. Tot el i-a fost poetului şi naş literar, după ce i-a schimbat numele în Eminescu.

În mod paradoxal, muzeul orădean Iosif Vulcan, deschis în casa în care omul de cultură a şi locuit, nu are în colecţie numărul din 6 martie 1866 în care s-a produs debutul lui Eminescu cu poezia "De-aş avea". Totuşi, muzeul afişează de câteva luni un exemplar pus la dispoziţie, din colecţia personală, de generalul Lazăr Cârjan, un împătimit consumator şi colecţionar de carte.

Săptămâna aceasta, în 25 şi 26 iunie, în redacţia Revistei Familia, condusă de poetul Ioan Moldovan, va fi sărbătoare cu prilejul celor 150 de ani de la apariţia primului număr. Mă întreb ce altă ocazie mai potrivită s-ar găsi pentru ca amabilul domn Cârjan să doneze exemplarul cu pricina proaspăt renovatului muzeu Iosif Vulcan? Cel mai preţios număr al întregii colecţii Familia şi-ar găsi astfel cel mai potrivit cămin, iar domnul Vulcan, oriunde s-ar afla, s-ar simţi mult mai bine. Este un gest minunat, pentru care îmi permit să-i mulţumesc încă de pe acum domnului general.