Ruşinică, Sorbonică

Unii dintre absolvenţii Universităţii mai sunt numiţi şi sorbonei. Recrutaţi în general din rândul celor trecuţi bine de vârsta bacalaureatului, cu funcţii prin vămi şi servicii, aceştia au dus iremediabil la decredibilizarea învăţământului superior orădean.

Iar la aşa studenţi, aşa dascăli. Inşi care şi-au descoperit vocaţia academică în prag de andropauză, ale căror merite constau mai degrabă în devotamentul cu care tăiau unghiille Măreţului Rector, pot fi numiţi generic ghergheleşi. Indivizi recrutaţi din rândul ţăranilor polisportivi au ajuns mari profesori deşi nu ştiau decât o singură limbă străină. Româna. Dar şi aia vorbită cu accent de "inghi mei".

Ei bine, pentru înalta demnitate de rector concurează acum domnii Antal şi Ionescu. Domnul Antal, după numele de scenă Georgel, a încercat cât de cât să armonizeze interesele şacalilor creaţi de bătrânul Rector, dar e prea legat de regimul de tristă amintire.

Ionescu, patron de cârciumă, şef de sindicat şi prodecan în acelaşi timp, e cel puţin la fel de nociv. A avut o ascensiune profesională controversată şi, în minus, o are alături pe cea mai mare plagiatoare de pe Peţa. Madam Ionescu, decănească la Facultatea de Piei, va intra în istorie nu doar pentru că a copiat cu neruşinare o carte. Dar, într-un moment de sminteală sau de obraz făcut şorici, dânsa a copiat până şi desenul de pe coperta cărţii pe care a "transcris-o".

Mă întreb unde sunt dascălii oneşti care ar putea schimba din temelii putreda instituţie ctitorită de Unchiu'? Căci mă îndoiesc că şcoala superioară orădeană e populată în exclusivitate de sorbonei şi ghergheleşi.