Oradea ieri, Oradea azi: Pe vremuri, comercianţii oraşului aveau impuse preţuri maximale

1923. Cafea la preţ de speculă

În urmă cu un secol, consiliul orăşenesc avea printre atribuţii şi stabilirea preţurilor maximale ale principalelor produse alimentare. În numărul din 27 iulie 1923 al ziarului orădean Vestul României se arată că un litru de lapte putea costa cel mult 4 lei, iar un kilogram de pâine 5 lei. O legătură de ceapă verde costa maxim 1 leu (şi trebuia să aibă minim 6 bucăţi de ceapă) iar un kilogram de pere între 10 şi 15 lei, în funcţie de soi.

Restaurantele, cafenelele şi cofetăriile aveau şi ele preţuri maximale impuse, aşa că o supă de carne trebuia să coste 1-2 lei, în funcţie de "rangul" restaurantului, iar o cafea "cu lapte şi peliţă" între 4,5 şi 6 lei.

Funcţionarii publicii şi militarii aveau dreptul la reduceri în localuri, deci cafeaua lor era mai ieftină cu 1,5 lei. Produsele care nu aveau fixat un preţ maximal puteau fi vândute la un preţ cu cel mult 30% peste cost.

Limitele nu erau, însă, respectate de toţi comercianţii. Ziariştii se plângeau că în cafeneaua Royal li s-au cerut 8 lei pentru o cafea, deşi preţul impus trebuia să fie 6 lei. "Întrebăm autorităţile ce fac? Nu înţeleg să ia odată măsuri serioase pentru a pune capăt acestei ticăloşii?", scria publicaţia.

2013. Preţuri la liber şi fără avantaje

Consiliul local al Oradiei de azi, ca de altfel niciun organism legal, nu mai are nicio atribuţie în stabilirea preţurilor, astfel că fiecare comerciant ori pieţar are dreptul să îşi vândă produsele la preţul dorit, la fel cum tarifele din restaurante ori cafenele sunt stabilite exclusiv de patroni. Ca să-şi atragă clienţii, majoritatea aleg să ţină tarifele în limita concurenţei, iar un preţ ridicat trebuie să se justifice prin calitatea produsului oferit.

Dacă în pieţe preţurile sunt aproximativ aceleaşi la toţi comercianţii, când vine vorba de restaurante ori cafenele, tarifele sunt dictate de cât de pretenţios este respectivul local în servirea clienţilor ori de zona în care se află, implicit de costul chiriei. Niciun local din vremurile noastre nu mai este obligat să ofere reduceri de preţ funcţionarilor publici ori vreunei alte categorii de consumatori.

Totuşi, unii dintre funcţionari mai au parte de beneficii, negociate de administraţie. De pildă, în cantina amenajată la subsolul Primăriei Oradea, angajaţii municipalităţii pot servi zilnic un meniu la preţul de 5 lei, condiţie impusă de municipalitate prin licitaţia organizată pentru administrarea localului.