Denazificarea României

Schimbarea şefului Inspectoratului Şcolar, Daniel Negrean, a deschis sezonul scoaterii la mezat a tuturor posturilor din deconcentrate. Să te ţii după alegeri la aranjamente, jalbe, rugăminţi şi deconturi! Energia consumată pentru primirea unui post este de trei ori mai mare decât cea cheltuită, ulterior, pentru conducerea efectivă a instituţiei vizate.

Acum 20 de ani, un politician local spunea că, dacă nu se bagă oamenii inteligenţi în politică, o să ajungem să ne conducă proştii. Câtă dreptate avea! Dar, pe de altă parte, nici deştepţii nu sunt atât de proşti încât să rămână în funcţii politice, pentru ca la cea mai mică schimbare de guvern să se vadă aruncaţi peste bord.

Aşa am ajuns azi, cu rarisime excepţii, că toţi neghiobii, penalii şi psihopaţii ajung prin funcţii mai mici sau mai mari, după grosimea obrazului şi a portofelului. Acum, orice curviştină cu masterat luat pe la 30 de ani la Galoşpetreu se visează o Elenă Udrea, uitând că România are un singur preşedinte.

Cum să ne meargă bine când toate instituţiile sunt conduse de asemenea specimene? Soluţie există, şi ea a fost aplicată de germani la finele războiului, când au declanşat un sever proces de denazificare.

Având în vedere că şi pe la noi colcăie fascişti bătrâni, am putea proceda la fel. Cu excepţia posturilor de miniştri, să interzicem accesul la conducerea tuturor instituţiilor al celor care sunt sau au fost vreodată membri ai vreunui partid. Atunci, nulităţile nu vor mai avea nicio tragere de inimă să facă politică, în speranţa că vor avea acces la posturi grase.